SÂNGER, sângeri, s. m. Arbust cu ramuri drepte, roșii toamna și iarna, cu frunzele de obicei ovale, vara verzi și toamna roșii, cu flori albe și fructe drupe negre (Cornus sanguinea). – Din sângera (derivat regresiv). substantiv masculinsânger
1) sî́nger m. (d. a sîngera saŭ d. lat. sánguinem, ac. de la sanguis, sînge; it. sangue, sînge, și sánguine, sînger). Un copăcel din neamu cornuluĭ, cu ramurile drepte și roșiĭ ca sîngele toamna și ĭarna, cu florĭ albe în corimbĭ și cu poamele ca niște bobițe negre cu puncte albe (cornus sanguinea). substantiv masculinsînger
sânger m. arbust ale cârui ramuri sunt roșii ca sângele, florile albe și fructele negre cu puncte albe (Cornus sanguinea). [Tras din sângera]. substantiv masculinsânger
SẤNGER, sângeri, s. m. Arbust cu ramuri drepte, roșii toamna și iama, cu frunzele de obicei ovale, vara verzi și toamna roșii, cu flori albe și fructe drape negre (Cornus sanguinea). – Din sângera (derivat regresiv). substantiv masculinsânger
!sấnger-pătát (plantă) s. m., pl. sângeri-pătați substantiv masculinsânger-pătat
sângerá (a ~) vb., ind. prez. 3 sângereáză verb tranzitivsângera
SÂNGERÁ, sângerez, vb. I. 1. Intranz. și tranz. A pierde sau a face să piardă sânge; a fi rănit sau a răni. ◊ Expr. A-i sângera (cuiva) inima = a fi îndurerat, a suferi sau a îndurera pe cineva, a-l face să sufere. ♦ Intranz. (Despre răni) A lăsa să curgă sânge. ♦ Intranz. Fig. A se osteni foarte mult; a se chinui; a suferi, a îndura multe nenorociri. 2. Tranz. A efectua o sângerare (2). 3. Intranz. Fig. (Despre cer) A se înroși, a deveni roșu. 4. Intranz. și refl. (Pop.; despre vite) A se îmbolnăvi de sânge (6). [Prez. ind. și: (reg.) sânger] – Lat. sanguinare. verb tranzitivsângera
sângerà v. 1. a curge sânge din: îi sângeră nasul; 2. fig. a simți o durere asemenea unei răni sângeroase; ne sângeră inima; 3. a umplea de sânge. [Macedo-rom. sândzina = lat. SANGUINARE]. verb tranzitivsângerà
SÂNGERÁ, sângerez, vb. I. 1. Intranz. și tranz. A pierde sau a face să piardă sânge; a fi rănit sau a răni. ◊ Expr. A-i sângera (cuiva) inima = a fi îndurerat, a suferi sau a îndurera pe cineva, a-l face să sufere. ♦ Intranz. (Despre răni) A lăsa să curgă sânge. ♦ Intranz. Fig. A se osteni foarte mult; a se chinui; a suferi, a îndura multe. 2. Tranz. A efectua o sângerare (2). 3. Intranz. Fig. (Despre cer) A se înroși, a deveni roșu. 4. Intranz. și refl. (Pop.; despre vite) A se îmbolnăvi de sânge (6). [Prez. ind. și: (reg.) sấnger] – Lat. sanguinare. verb tranzitivsângera
sânger | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | sânger | sângerul |
plural | sângeri | sângerii | |
genitiv-dativ | singular | sânger | sângerului |
plural | sângeri | sângerilor |