sângeap definitie

SÂNGEÁP s. n. v. sângeapă. substantiv neutrusângeap

sîngeáp (-gépi), s. m. – Veveriță siberiană și blana ei. – Var. sîngeap. Tc. (per.) sinceb (Roesler 602; Șeineanu, II, 323; Lokotsch 1912), cf. ngr. σιντζάπι. – Der. singepiu (var. singipiu), adj. (cenușiu), din tc. sincepi. substantiv neutrusîngeap

2) sîngeáp și (maĭ vechĭ) singeáp m., pl. epĭ (turc. [d. pers.] sincab, syncab, sincef, veveriță cenușie; ngr. sendzápi, sîrb. sinğef). Veveriță cenușie (sciúrus cinéreus). S. n., pl. urĭ. Blană de veveriță cenușie (fr. petit-gris). Adj. (sîngeap, -eapă, pl. epĭ, epe). Cenușiŭ ca sîngeapu: pisicĭ singepe. V. vînăt, sur. substantiv neutrusîngeap

1) sîngeáp, sîngeácă și sîngeápă, V. cinzeacă. substantiv neutrusîngeap

sângeap n. blană de jder: blăni de sângeapuri negre. [Turc. SINDJAB, veveriță cenușie și blana ei]. substantiv neutrusângeap

SÂNGEÁP s. n. v. sângeapă. substantiv neutrusângeap

cinzeácă f., pl. ecĭ (d. cin-zecĭ). Munt. Cin-zecĭ de dramurĭ de băutură din ocaŭa veche. Cănuță de lut: o cinzeacă pîntecoasă cu florĭ pe care o pipăise de atîtea orĭ degetele babeĭ (CL. 1910, 5, 544). Iron. Cin-zecĭ de anĭ: a trecut cinzeaca! – Pin [!] met. (Mold.) sîngeacă, sîngeapă și sîngeap, pl. ece, epe. V. palicĭ. substantiv neutrucinzeacă