SUZERÁN s.m. Mare senior feudal care poseda o feudă de care depindeau alte feude, socotite ca vasale. // adj. (Despre state, națiuni etc.) Care nu depinde de nimeni, care exercită o autoritate asupra altui stat (vasal), amestecându-se în treburile lui interne. [Cf. fr. suzerain]. adjectiv suzeran
SUZERÁN, -Ă I. s. m. mare senior feudal care poseda o feudă de care depindeau alte feude, socotite ca vasale. II. adj. (despre state, națiuni) care nu depinde de nimeni, care exercită o autoritate asupra altui stat. (< fr. suzerain) adjectiv suzeran
SUZERÁN, -Ă, suzerani, -e, s. m., adj. 1. S. m. (În evul mediu) Mare senior de care depindeau alți seniori, ca urmare a relațiilor de suzeranitate. 2. Adj. (Despre state) Care exercita autoritatea asupra unui stat mai slab, amestecându-se în politica internă a acestuia și impunându-i anumite obligații politice și financiare. – Din fr. suzerain. adjectiv suzeran
suzeran m. cel ce poseda un feud, de care depindeau alte feude. adjectiv suzeran
suzerán adj. m., s. m., pl. suzeráni; adj. f. suzeránă, pl. suzeráne adjectiv suzeran
*suzerán, -ă adj. (fr. suzerain, îld. suserain, derivat d. sus, după modelu luĭ souverain, suveran). Care poseda un féud de care depindeaŭ alte feude: senioru suzeran. Subst. Senior, cel căruĭa se supuneaŭ vasaliĭ. adjectiv suzeran
SUZERÁN, -Ă, suzerani, -e, s. m., adj. 1. S. m. (în Evul Mediu) Mare senior de care depindeau alți seniori, ca urmare a relațiilor de suzeranitate. 2. Adj. (Despre state) Care exercita autoritatea asupra unui stat mai slab, amestecându-se în politica internă a acestuia și impunându-i anumite obligații politice și financiare. – Din fr. suzerain. adjectiv suzeran
suzeran adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | suzeran | suzeranul | suzerană | suzerana |
plural | suzerani | suzeranii | suzerane | suzeranele | |
genitiv-dativ | singular | suzeran | suzeranului | suzerane | suzeranei |
plural | suzerani | suzeranilor | suzerane | suzeranelor |