susține definitie

*susțín, -ținút, a -țineá (est) și a -țíne (vest) v. tr. (lat. sustinére, d. susum, sus, și tenere, a ținea. – Se conj. ca țin). Țin, sprijin: temelia susține casa, oasele susțin carnea. Fig. Țin, întrețin, hrănesc, apăr: a susținea familia. Apăr cu dovezĭ, feresc de loviturĭ: a-țĭ susținea drepturile, un prĭeten, o cauză. Rezist: a susținea atacu. Sprijin, ajut: a susținea cu un batalion trupele atacate. Îmbărbătez: credința susține vitejia. Afirm: susțin că așa a fost. Mențin, persist: nu maĭ susțin cele afirmate. Mențin, păstrez: a-țĭ susține renumele, rangu, vocea (a o prelungi cu aceĭașĭ forță), conversațiunea. V. refl. Mă țin deasupra, plutesc: înotătoru, aeronautu se susținea bine. Fig. Mă ajut reciproc: frațiĭ se susțin. – Vulg. supțin. verb tranzitivsusțin

SUSȚÍNE, susțín, vb. III. 1. Tranz. A servi de suport (unui lucru); a sprijini. ♦ A ajuta, a sprijini pe cineva (ca să nu cadă). 2. Tranz. Fig. A lua o atitudine favorabilă față de o acțiune, de o cauză etc.; a sprijini; a apăra. 3. Tranz. Fig. A aduce argumente în sprijinul unui principiu, al unei teorii etc., a afirma cu tărie ceva, a proclama. ♦ A se prezenta la un examen sau la un concurs pentru a obține un titlu, un grad sau un post. 4. Tranz. Fig. A ajuta, a întreține cu mijloace materiale o instituție, o persoană etc. ♦ Refl. A-și câștiga existența; a se întreține singur. 5. Refl. A se ține în picioare. ♦ Fig. (Rar) A se menține pe poziție; a rezista. – Din lat. sustinere, fr. soutenir (după ține). verb tranzitivsusține

SUSȚÍNE vb. III. 1. tr. A sprijini. ♦ A ține (pe) dedesubt. ♦ A sprijini, a ține ușor (pe cineva), a împiedica să cadă. 2. tr. (Fig.) A lua partea cuiva, a avea o atitudine favorabilă față de cineva; a sprijini, a apăra. 3. tr. (Fig.) A spune, a afirma ceva cu tărie. 4. tr. A ajuta, a întreține cu bani, cu alimente etc. ♦ refl. A-și câștiga existența, a se întreține. 5. refl. A se ține în picioare. ♦ (Fig.) A rezista. [P.i. susțín, conj. -nă, var. susținea vb. II. / lat. sustinere, cf. fr. soutenir, după ține]. verb tranzitivsusține

SUSȚÍNE vb. I. tr. 1. a sprijini. ◊ a ține (pe) dedesubt. ◊ a sprijini, a ține ușor (pe cineva), a împiedica să cadă. 2. (fig.) a lua partea cuiva, a avea o atitudine favorabilă față de cineva; a sprijini, a apăra. 3. (fig.) a spune, a afirma ceva cu tărie. 4. a ajuta, a întreține cu bani, cu alimente etc. II. refl. 1. a-și câștiga existența, a se întreține. 2. a se ține în picioare. ◊ (fig.) a rezista. (< lat. sustinere, după fr. soutenir) verb tranzitivsusține

susțíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. susțín, 2 sg. susțíi, 1 pl. susțínem, 2 pl. susțíneți; conj. prez. 3 să susțínă; ger. susținấnd; part. susținút verb tranzitivsusține

susține v. 1. a ținea pe dedesupt: temelia susține clădirea; 2. a menține cu soliditate: oasele susțin cărnurile; 3. a face să subsiste, a nutri: a susține o familie; 4. a îmbărbăta: a susține curajul cuiva; 5. a rezista energic: a susține un atac; 6. a apăra cu argumente: a susține o cauză; 7. a afirma: susțin că...; 8. a se sprijini unul pe altul. [Modelat după fr. = soutenir]. verb tranzitivsusține

SUSȚÍNE, susțin, vb. III. 1. Tranz. A servi de suport (unui lucra); a sprijini. ♦ A ajuta, a sprijini pe cineva (ca să nu cadă). 2. Tranz. Fig. A lua o atitudine favorabilă față de o acțiune, de o cauză etc.; a sprijini; a apăra. 3. Tranz. Fig. A aduce argumente în sprijinul unui principiu, al unei teorii etc., a afirma cu tărie ceva, a proclama. ♦ A se prezenta la un examen sau la un concurs pentru a obține un titlu, un grad sau un post. 4. Tranz. Fig. A ajuta, a întreține cu mijloace materiale o instituție, o persoană etc. ♦ Refl. A-și câștiga existența; a se întreține singur. 5. Refl. A se ține în picioare. ♦ Fig. (Rar) A se menține pe poziție; a rezista. – Din lat. sustinere, fr. soutenir (după ține). verb tranzitivsusține