Alege sensul dorit: suspin - substantiv neutru suspin - verb

suspin definitie

SUSPÍN, suspine, s. n. 1. Respirație sonoră, adâncă și prelungită, provocată mai ales de o durere psihică; oftat, suspinare. ◊ Expr. (Rar) A-și da ultimul suspin = a muri. 2. Respirație scurtă și întretăiată, care însoțește un plâns puternic; sughiț (de plâns), suspinare. 3. (Reg.) Astmă (la cai). [Pl. și: suspinuri] – Din suspina (derivat regresiv). substantiv neutru suspin

suspín s. n., pl. suspíne substantiv neutru suspin

suspin n. 1. respirațiune mai puternică și mai lungă decât cea obișnuită; 2. un fel de geamăt. [Lat. SUSPIRIUM]. substantiv neutru suspin

1) suspín n., pl. e (mlat. sŭspîrum [R. C. 1933, 28], cl. sŭspîrium, pv. sospir, fr. soupir). Oftat, răsuflare maĭ adîncă (de întristare, de dor): a scoate un suspin. Fig. întristare: pe lumea cea-laltă nu e suspin. substantiv neutru suspin

SUSPÍN, suspine, s. n. 1. Respirație sonoră, adâncă și prelungită, provocată mai ales de o durere psihică; oftat, suspinare. ◊ Expr. (Rar) A-și da ultimul suspin = a muri. 2. Respirație scurtă și înretăiată, care însoțește un plâns puternic; sughiț (de plâns), suspinare. 3. (Reg.) Astm (la cai). [Pl. și: suspinuri] – Din suspina (derivat regresiv). substantiv neutru suspin

puntea suspinelor expr. (la gimnastică) bârnă; proba de bârnă. substantiv neutru punteasuspinelor

2) suspín, a -á v. intr. (lat su-spîrare, d. sub, dedesupt, și spirare, a răsufla; it. sospirare, eng. suspirer, pv. sospirar, fr. soupirer. V. a-, con-, in- și re-spir, expir). Oftez, scot suspine. A suspina după cineva, după ceva, a dori cu înfocare. verb suspin

suspiná (a ~) vb., ind. prez. 3 suspínă verb suspina

suspinà v. 1. a scoate suspine; 2. fig. a dori cu ardoare. [Lat. SUSPIRARE]. verb suspinà

suspiná (-n, -át), vb. – A ofta din greu. – Mr. suschir(are). Lat. suspῑrāre (Pușcariu 1704; REW 8489), cf. it. sospirare, prov. sospirar, fr. soupirer. De uz cvasi general, e cuvînt rar în SV (ALR, I, 85). – Der. suspin, s. n. (oftat, suspinare), deverbal, poate anterior rom., cf. it. sospiro, logud. suspiru, prov. sospir, fr. soupir, cat. suspir; suspinător, s. m. (adorator, pretendent). verb suspina

SUSPINÁ, suspín, vb. I. Intranz. 1. A scoate suspine (1); a ofta (adânc sau din greu). 2. A plânge cu suspine (2). 3. A dori foarte mult, a tânji după ceva. – Lat. suspirare. verb suspina

SUSPINÁ, suspín, vb. I. Intranz. 1. A scoate suspine (1); a ofta (adânc sau din greu). 2. A plânge cu suspine (2). 3. A dori foarte mult, a tânji după ceva. – Lat. suspirare. verb suspina

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului suspin

suspin   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular suspin suspinul
plural suspinuri suspinurile
genitiv-dativ singular suspin suspinului
plural suspine suspinurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z