suspensie definitie

SUSPÉNSIE, suspensii, s. f. 1. Întrerupere (intenționată) a șirului gândirii, a frazei. ◊ Loc. adj. și adv. În suspensie = amânat, oprit, suspendat (temporar). 2. (Chim.) Sistem dispers solid-fluid, în care faza solidă dispersă este în echilibru sau are un ritm de depunere neglijabil. 3. (Tehn.) Fel de susținere a părții mobile a unui instrument; ansamblul pieselor care susțin echipamentul mobil al unui instrument. 4. Legătură elastică sau flexibilă între un sistem tehnic și elementele pe care se sprijină. ♦ Spec. Legătură elastică dintre șasiul unui vehicul și osiile lui, care amortizează șocurile puternice și asigură mobilitatea și stabilitatea vehiculului. [Var.: suspensiúne s. f.] – Din fr. suspension. substantiv feminin suspensie

SUSPÉNSIE s.f. 1. Atârnare. ♦ Întrerupere (intenționată) a sensului, a frazei. 2. Sistem format din particule solide foarte fine care se găsesc în echilibru într-un lichid. 3. Mod de susținere a echipamentului mobil al unui instrument; piesele care susțin acest echipament. ♦ Legătura elastică dintre un sistem tehnic și piesa lui de reazem. [Gen. -iei, var. suspensiune s.f. / cf. fr. suspension, lat. suspensio]. substantiv feminin suspensie

SUSPÉNSIE s. f. 1. întrerupere (intenționată) a șirului gândirii, a comunicării. ♦ în ~ = suspendat temporar, amânat. 2. sistem format din particule solide foarte fine care se găsesc în echilibru într-un lichid. 3. mod de susținere a echipamentului mobil al unui instrument; piesele care susțin acest echipament. ◊ legătură elastică dintr-un sistem tehnic și reazemul lui, care amortizează zguduirile mai mari. (< fr. suspension, lat. suspensio) substantiv feminin suspensie

suspénsie (-si-e) s. f., art. suspénsia (-si-a), g.-d. art. suspénsiei; pl. suspénsii, art. suspénsiile (-si-i-) substantiv feminin suspensie

SUSPÉNSIE, suspensii, s. f. 1. Întrerupere (intenționată) a șirului gândirii, a frazei, ◊ Loc. adj. și adv. În suspensie = amânat, oprit, suspendat (temporar). 2. (Chim.) Sistem dispers solid-fluid, în care faza solidă dispersă este în echilibru sau are un ritm de depunere neglijabil. 3. (Tehn.) Fel de susținere a părții mobile a unui instrument; ansamblul pieselor care susțin echipamentul mobil al unui instrument. 4. Legătură elastică sau flexibilă între un sistem tehnic și elementele pe care se sprijină. ♦ Spec. Legătură elastică dintre șasiul unui vehicul și osiile lui, care amortizează șocurile puternice și asigură mobilitatea și stabilitatea vehiculului. [Var.: suspensiúne s. f.] – Din fr. suspension. substantiv feminin suspensie

*suspensiúne f. (lat. suspensio, -ónis. V. pensiune). Acțiunea de a suspenda. Starea celuĭ suspendat. A ținea pe cineva în suspensiune, a-l ținea în stare de amînare, în nebotărîre. Ret. Figura pin care tragăneĭz puțin vorba pin perifraze saŭ o scurtă tăcere pină să te pronunți p. a ațîta curiozitatea și a produce maĭ mult efect (înscris se arată printr’un șir de puncte. V. retorică). Chim. Starea unuĭ corp foarte divizat care se amestecă cu un fluid fără să se disolve. Fiz. Suspensiunea luĭ Cardan, suspensiunea unuĭ instrument într'=’o pozițiune perfect verticală. – Și -énsie. substantiv feminin suspensiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului suspensie

suspensie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular suspensie suspensia
plural suspensii suspensiile
genitiv-dativ singular suspensii suspensiei
plural suspensii suspensiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z