suspenda definitie

*suspénd, a -á v. tr. (lat. suspéndere, d. susum, sus, și péndere, a atîrna; fr. suspendre. Față de a de-pinde, s’ar fi așteptat *a suspinde, ceĭa ce ar fi fost maĭ conform spirituluĭ limbiĭ româneștĭ). Atîrn: a suspenda o lampă de (saŭ în) tavan. Fig. Amîn saŭ întrerup pe cît-va timp: a suspenda executiunea uneĭ pedepse, o ședință, ostilitățile. Opresc provizoriŭ din funcțiune (ca pedeapsă): a suspenda un funcționar. verb tranzitiv suspend

SUSPENDÁ, suspénd, vb. I. Tranz. 1. A atârna. 2. Fig. A întrerupe, a amâna, a opri temporar o activitate. ♦ A face să înceteze temporar o acțiune judiciară; a interzice temporar exercitarea unor drepturi; a amâna fără termen executarea unei pedepse. ♦ A destitui provizoriu din funcție un salariat. 3. Fig. A interzice, a face să înceteze, a suprima o acțiune. – Din fr. suspendre, lat. suspendere. verb tranzitiv suspenda

SUSPENDÁ vb. I. tr. 1. A atârna. 2. (Fig.) A întrerupe, a opri; a amâna temporar; a suprima temporar. [P.i. suspénd. / < lat. suspendere, cf. fr. suspendre]. verb tranzitiv suspenda

SUSPENDÁ vb. tr. 1. a atârna; a suspensiona. 2. (fig.) a întrerupe, a amâna, a opri temporar o activitate. ◊ (jur.) a opri cursul judecății, al executării sau al urmăririi penale. 3. (fig.) a interzice, a suprima (temporar). (< fr. suspendre, lat. suspendere) verb tranzitiv suspenda

suspendá (a ~) vb., ind. prez. 3 suspéndă verb tranzitiv suspenda

suspendà v. 1. a întrerupe, a remite cu altă ocaziune: a suspenda ședința pentru cinci minute; 2. a interzice cuiva exercițiul funcțiunii sale: a suspenda pe un magistrat. verb tranzitiv suspendà

SUSPENDÁ, suspénd, vb. I. Tranz. 1. A atârna. 2. Fig. A întrerupe, a amâna, a opri temporar o activitate. ♦ A face să înceteze temporar o acțiune judiciară; a interzice temporar exercitarea unor drepturi; a amâna fără termen executarea unei pedepse. ♦ A destitui provizoriu din funcție un salariat. 3. Fig. A interzice, a face să înceteze, a suprima o acțiune. – Din fr. suspendre, lat. suspendere. verb tranzitiv suspenda