surugiul definitie

surugíu (-íi), s. m.1. Vizitiu de poștalion. – 2. Birjar. – Mr. surugiu. Tc. sürücü (Roesler 603; Șeineanu, II, 331; Lokotsch 1956), cf. ngr. σουρουτζής, sb. surudžija.Der. surugu(i)esc, adj. (de surugiu); surug(i)ește, adv. (ca surugii). substantiv masculinsurugiu

surugíu (înv.) s. m., art. surugíul; pl. surugíi, art. surugíii (-gi-ii) substantiv masculinsurugiu

surugiu m. poștalion: intră în curte opt cai cu doi surugii GHICA. [Turc. SÜRÜDJI]. substantiv masculinsurugiu

surugíŭ m. (turc. sürügü, poștaș [cu căruța] d. sürmek, a mina. V. surecciŭ). Vizitiŭ poștal saŭ la o trăsură boĭerească de călătorie (V. poștalion). Fig. Om care tot înjură, om trivial: mă surugiule ! V. ghĭocear. substantiv masculinsurugiŭ

SURUGÍU, surugii, s. m. (înv.) 1. Vizitiu care conducea (călare pe unul dintre cai) diligențele, poștalioanele sau trăsurile boierești. 2. (Pop.; art.) Numele unei constelații din emisfera boreală. – Din tc. sürücü. substantiv masculinsurugiu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisurugiul

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z