surugiul definitie
- Vezi aici mai multe sinonimesurugiul
- Vezi aici mai multe rimesurugiul
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusur
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuul
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuiul
surugíu (-íi), s. m. – 1. Vizitiu de poștalion. – 2. Birjar. – Mr. surugiu. Tc. sürücü (Roesler 603; Șeineanu, II, 331; Lokotsch 1956), cf. ngr. σουρουτζής, sb. surudžija. – Der. surugu(i)esc, adj. (de surugiu); surug(i)ește, adv. (ca surugii). substantiv masculinsurugiu
surugíu (înv.) s. m., art. surugíul; pl. surugíi, art. surugíii (-gi-ii) substantiv masculinsurugiu
surugiu m. poștalion: intră în curte opt cai cu doi surugii GHICA. [Turc. SÜRÜDJI]. substantiv masculinsurugiu
surugíŭ m. (turc. sürügü, poștaș [cu căruța] d. sürmek, a mina. V. surecciŭ). Vizitiŭ poștal saŭ la o trăsură boĭerească de călătorie (V. poștalion). Fig. Om care tot înjură, om trivial: mă surugiule ! V. ghĭocear. substantiv masculinsurugiŭ
SURUGÍU, surugii, s. m. (înv.) 1. Vizitiu care conducea (călare pe unul dintre cai) diligențele, poștalioanele sau trăsurile boierești. 2. (Pop.; art.) Numele unei constelații din emisfera boreală. – Din tc. sürücü. substantiv masculinsurugiu