reduceri si promotii 2018
Definitie surprins - ce inseamna surprins - Dex Online

surprins definitie

SURPRÍNS, -Ă adj. Mirat, uimit, uluit. [< surprinde]. adjectiv surprins

SURPRÍNS, -Ă, surprinși, -se, adj. Mirat, uimit, uluit. – V. surprinde. adjectiv surprins

*surprínd, -príns, a -prínde V. tr. (fr. surprendre, d. sur, deasupra, și prendre, a prinde). Prind asupra faptuluĭ: l-am surprins la mere, furînd mere. Fig. Prind pe neașteptate: moartea l-a surprins în plină activitate, ploaĭa ne-a surprins pe drum. Fac să se mire: vestea asta l-a surprins foarte mult. Abuzez de, înșel: a surprinde buna credință. Obțin pin viclenie: a surprinde o iscălitură. Prind, interceptez: a surprinde o scrisoare. V. zăpsesc. verb tranzitiv surprind

SURPRÍNDE, surprínd, vb. III. Tranz. 1. A prinde pe cineva pe neașteptate asupra unui fapt. ♦ A găsi pe cineva nepregătit, neprevenit, a da peste cineva, a-l lua prin surprindere. 2. A mira, a uimi, a ului. 3. A băga de seamă, a observa (pe furiș), a sesiza; a remarca; a descoperi în mod brusc. – Din fr. surprendre (după prinde). verb tranzitiv surprinde

SURPRÍNDE vb. III. tr. 1. A prinde pe cineva asupra unei fapte pe care intenționează s-o săvârșească pe ascuns. ♦ (Mil.) A cuceri pe neașteptate. 2. A mira, a uimi. 3. A observa (pe furiș); a descoperi. [P.i. surprínd, conj. -dă. / < fr. surprendre, după prinde]. verb tranzitiv surprinde

SURPRÍNDE vb. tr. 1. a prinde pe cineva asupra unei fapte pe care intenționează s-o săvârșească pe ascuns. ◊ (mil.) a cuceri pe neașteptate. 2. a mira, a uimi. 3. a observa (pe furiș); a descoperi. (după fr. surprendre) verb tranzitiv surprinde

surprínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surprínd verb tranzitiv surprinde

surprinde v. 1. a prinde pe neașteptate: a surprinde pe hoți; 2. a sosi fără veste: viscolul ne-a surprins în cale; 3. a mira foarte: această știre l’a surprins; 4. a înșela, a abuza: a surprinde buna credința cuiva; 5. a obține prin viclenie: a surprins consimțirea mea (= fr. surprendre). verb tranzitiv surprinde

SURPRÍNDE, surprínd, vb. III. Tranz. 1. A prinde pe cineva pe neașteptate asupra unui fapt. ♦ A găsi pe cineva nepregătit, neprevenit, a da peste cineva, a-l lua prin surprindere. 2. A mira, a uimi, a ului. 3. A băga de seamă, a observa (pe furiș), a sesiza; a remarca; a descoperi în mod brusc. – Din fr. surprendre (după prinde). verb tranzitiv surprinde

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului surprins

surprins   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular surprins surprinsul surprinsă surprinsa
plural surprinși surprinșii surprinse surprinsele
genitiv-dativ singular surprins surprinsului surprinse surprinsei
plural surprinși surprinșilor surprinse surprinselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z