surplus definitie

SURPLÚS, surplusuri, s. n. Ceea ce este în plus, ceea ce depășește necesarul; prisos, excedent. – Din fr. surplus. substantiv neutru surplus

SURPLÚS s.n. Ceea ce este în plus; prisos, excedent. [< fr. surplus, cf. sur – peste, plus – prea]. substantiv neutru surplus

SURPLÚS s. n. ceea ce este în plus; prisos, excedent. (< fr. surplus) substantiv neutru surplus

surplús s. n., pl. surplúsuri substantiv neutru surplus

SURPLÚS, surplusuri, s. n. Ceea ce este în plus, ceea ce depășește necesarul; prisos, excedent. – Din fr. surplus. substantiv neutru surplus

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului surplus

surplus   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular surplus surplusul
plural surplusuri surplusurile
genitiv-dativ singular surplus surplusului
plural surplusuri surplusurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z