surpa definitie

surp, a -á v. tr. (d. lat. súrpere, contras din surripere, a răpi pe furiș, deși schimbarea conjugăriĭ se cam opune). Fac să cadă luîndu-ĭ sprijinu, prăbușesc, nărui: apa surpă malurile. Fig. Anarhiștiĭ surpă temeliile societătiĭ. V. refl. Zidu s’a surpat de ploaĭe. Fig. Multe imperii s’aŭ surpat. – Vechĭ și suríp (ceĭa ce ne-ar duce la lat. *surripare, d. rîpa, mal, rom. „rîpă”). În Meh. și Maram. surúp (ceĭa ce ĭ-a făcut pe uniĭ să-l derive d. lat. *surrupare, d. rûpes, stîncă). verb tranzitivsurp

SURPÁ, surp, vb. I. 1. Refl. (Despre maluri, povârnișuri etc.; la pers. 3) A se prăbuși prin măcinare; (despre ziduri, clădiri) a se dărâma, a se prăvăli, a se nărui. ♦ Tranz. A doborî la pământ; a nimici, ruina. 2. Tranz. Fig. A răsturna pe cineva dintr-o situație privilegiată; a submina, a săpa; p. ext. a desființa, a nimici, a lichida. 3. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. – Lat. *subrupare (< rupes). verb tranzitivsurpa

surpà v. 1. a doborî, a răsturna: copaci roși la rădăcină și casele vechi se surpă; 2. fig. a distruge: a surpa bazele societății. [Vechiu-rom. surupa = lat. *SURRUPARE (din RUPES, stâncă)]. verb tranzitivsurpà

surpá (-p, -at), vb.1. A prăbuși, a prăvăli, a arunca jos. – 2. A ruina, a distruge. – 3. (Refl.) A se ruina, a se prăbuși, a se nărui. – 4. (Refl.) A suferi de hernie. – Var. înv. surupa. Mr. surpu, surpare, megl. sărup(ari), istr. surpu. Lat. *subrūpāre (Cihac, I, 371; Meyer, Alb. St., IV, 74; Pușcariu 1702; Pascu, I, 42; REW 7451), cuvînt păstrat numai în rom. (Rosetti, I, 171), sar cf., cu alte pref., it. dirupare, sp. derribar. Formele surripĭāre (Philippide, Principii, 148), subrumpĕre (Crețu 372), sau *surpĕre (Pascu, Beiträge, 12), nu sînt de preferat; der. din sb., cr. survati (Cihac, II, 381) este improbabilă. Der. surpăcios, adj. (care se surpă; abrupt); surpat (var. Olt. surupat), adj. (cu hernie); surpătură, s. f. (ruină, grămadă de moloz; aluviune, teren căzut; hernie); surpuș, s. n. (teren dărîmat); surupină (var. surupiște), s. f. (scufundare, prăbușire; lăsătură; groapă, gaură), în Olt. și Banat. verb tranzitivsurpa

surpá (a ~) vb., ind. prez. 3 súrpă verb tranzitivsurpa

SURPÁ, surp, vb. I. 1. Refl. (Despre maluri, povârnișuri etc.; la pers. 3) A se prăbuși prin măcinare; (despre ziduri, clădiri) a se dărâma, a se prăvăli, a se nărui. ♦ Tranz. A doborî la pământ; a nimici, ruina. 2. Tranz. Fig. A răsturna pe cineva dintr-o situație privilegiată; a submina, a săpa; p. ext. a desființa, a nimici, a lichida. 3. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. – Lat. *subrupare (< rupes). verb tranzitivsurpa

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluisurpa

surpa  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)surpa surpare surpat surpând singular plural
surpând surpați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) surp (să)surp surpam surpai surpasem
a II-a (tu) surpi (să)surpi surpai surpași surpaseși
a III-a (el, ea) surpă (să)surpai surpa surpă surpase
plural I (noi) surpăm (să)surpăm surpam surparăm surpaserăm
a II-a (voi) surpați (să)surpați surpați surparăți surpaserăți
a III-a (ei, ele) surpă (să)surpe surpau surpa surpaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z