surnumi definitie

SURNUMÍ, surnumesc, vb. IV. Tranz. (Franțuzism înv.) A supranumi. – Din fr. surnommer. verb tranzitiv surnumi

surnumí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surnumésc; conj. prez. 3 să surnumeáscă verb tranzitiv surnumi

SURNUMÍ, surnumesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A supranumi. – Din fr. surnommer. verb tranzitiv surnumi

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului surnumi

surnumi   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) surnumi surnumire surnumit surnumind singular plural
surnumind surnumiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) surnumesc (să) surnumesc surnumeam surnumii surnumisem
a II-a (tu) surnumești (să) surnumești surnumeai surnumiși surnumiseși
a III-a (el, ea) surnumește (să) surnumeai surnumea surnumi surnumise
plural I (noi) surnumim (să) surnumim surnumeam surnumirăm surnumiserăm
a II-a (voi) surnumiți (să) surnumiți surnumeați surnumirăți surnumiserăți
a III-a (ei, ele) surnumesc (să) surnumească surnumeau surnumi surnumiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z