SURMONTÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A trece peste un obstacol, o greutate; (fig.) a învinge, a depăși. [< fr. surmonter]. verb tranzitivsurmonta
SURMONTÁ vb. tr. 1. a trece peste un obstacol, o greutate; (fig.) a învinge, a depăși. 2. a sta mai sus, a fi situat deasupra. (< fr. surmonter) verb tranzitivsurmonta
*surmontá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 surmonteáză verb tranzitivsurmonta
SURMONTÁ, surmontez, vb. I. (Livr.) Tranz. A depăși obstacole, dificultăți. – Din fr. surmonter. verb tranzitivsurmonta
surmonta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)surmonta | surmontare | surmontat | surmontând | singular | plural | ||
surmontând | surmontați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | surmontez | (să)surmontez | surmontam | surmontai | surmontasem | |
a II-a (tu) | surmontezi | (să)surmontezi | surmontai | surmontași | surmontaseși | ||
a III-a (el, ea) | surmontează | (să)surmontai | surmonta | surmontă | surmontase | ||
plural | I (noi) | surmontăm | (să)surmontăm | surmontam | surmontarăm | surmontaserăm | |
a II-a (voi) | surmontați | (să)surmontați | surmontați | surmontarăți | surmontaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | surmontează | (să)surmonteze | surmontau | surmontară | surmontaseră |