surmenare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimesurmenare
- Vezi aici mai multe rimesurmenare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusur
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
SURMENÁRE, surmenări, s. f. Surmenaj. – V. surmena. substantiv femininsurmenare
SURMENÁRE s.f. Acțiunea de a (se) surmena și rezultatul ei; istovire, extenuare; surmenaj. [< surmena]. substantiv femininsurmenare
surmenáre s. f., g.-d. art. surmenắrii; pl. surmenắri substantiv femininsurmenare
SURMENÁRE, surmenări, s. f. Surmenaj. – V. surmena. substantiv femininsurmenare
SURMENÁ, surmenez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A se obosi peste măsură, a se extenua (în urma unui prelungit efort fizic sau intelectual); a se istovi. ◊ Tranz. Munca prelungită îl surmenează. – Din fr. surmener. verb tranzitivsurmena
SURMENÁ vb. I. refl., tr. A (se) obosi peste măsură, până la istovire; a (se) istovi, a (se) extenua. [< fr. surmener]. verb tranzitivsurmena
SURMENÁ vb. refl., tr. a (se) obosi peste măsură, până la istovire; a (se) extenua. (< fr. surmener) verb tranzitivsurmena
surmená (a ~) vb., ind. prez. 3 surmeneáză verb tranzitivsurmena
SURMENÁ, surmenez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A se obosi peste măsură, a se extenua (în urma unui prelungit efort fizic sau intelectual); a se istovi. ◊ Tranz. Munca prelungită îl surmenează. – Din fr. surmener. verb tranzitivsurmena
*surmenéz v. tr. (fr. surmener). Storc de puterĭ pin prea mare muncă cu mintea saŭ cu trupu, istovesc. verb tranzitivsurmenez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisurmenare
| surmenare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | surmenare | surmenarea |
| plural | surmenări | surmenările | |
| genitiv-dativ | singular | surmenări | surmenării |
| plural | surmenări | surmenărilor | |