surgun definitie
- Vezi aici mai multe rimesurgun
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusur
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuun
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cugun
SURGÚN s. m. și n. v. surghiun. substantiv masculinsurgun
SURGÚN s. m. și n. v. surghiun. substantiv neutrusurgun
surgun n. V. surghiun. substantiv neutrusurgun
surghiun (surgun) n. 1. exil: tu pus în lanțuri și trimis surghiun OD.; 2. exilat, în exil: clucerul era primit surghiun la Snagov GHICA; 3. fig. părăsire, năpustire: da eu dobei oiu da surgun POP. [Turc. SÜRGÜN, exilat]. substantiv neutrusurghiun
surghíŭn și (est) -gún n., pl. urĭ (turc. sürgün, exilat; ngr. surgúni, bg. sĭurgĭun, sîrb. surgun, exil). Exil. Exilat: l-a făcut surgun (Nec. 2, 404). – Vechĭ și -ghĭunlîc, -gunlîc (turc. sürgünlyk și -ghĭuníe -guníe, exil. substantiv neutrusurghiŭn
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisurgun
| surgun substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | surgun | surgunul |
| plural | surguni | surgunii | |
| genitiv-dativ | singular | surgun | surgunului |
| plural | surguni | surgunilor | |
| surgun substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | surgun | surgunul |
| plural | surguni | surgunii | |
| genitiv-dativ | singular | surgun | surgunului |
| plural | surguni | surgunilor | |