SURESCITÁ, surescít, vb. I. Tranz. A excita peste măsură; a aduce într-o stare de iritație, de nervozitate extremă. [Var.: surexcitá vb. I] – Din fr. surexciter. verb tranzitivsurescita
SURESCITÁ vb. I. tr. A excita, a irita peste măsură; a întărâta, a ațâța. [P.i. surescít, var. surexcita vb. I.. / < fr. surexciter]. verb tranzitivsurescita
SURESCITÁ vb. tr. a excita peste măsură, a irita. (< fr. surexciter) verb tranzitivsurescita
surescitá (a ~) vb., ind. prez. 3 surescítă verb tranzitivsurescita
SURESCITÁ, surescít, vb. I. Tranz. A excita peste măsură; a aduce într-o stare de iritație, de nervozitate extremă. [Var.: surexcitá vb. I] – Din fr. surexciter. verb tranzitivsurescita
surescita verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)surescita | surescitare | surescitat | surescitând | singular | plural | ||
surescitând | surescitați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | surescit | (să)surescit | surescitam | surescitai | surescitasem | |
a II-a (tu) | suresciți | (să)suresciți | surescitai | surescitași | surescitaseși | ||
a III-a (el, ea) | surescită | (să)surescitai | surescita | surescită | surescitase | ||
plural | I (noi) | surescităm | (să)surescităm | surescitam | surescitarăm | surescitaserăm | |
a II-a (voi) | surescitați | (să)surescitați | surescitați | surescitarăți | surescitaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | surescită | (să)surescite | surescitau | surescitară | surescitaseră |