reduceri si promotii 2018
Definitie surd - ce inseamna surd - Dex Online

surd definitie

surd (-dă), adj.1. Care nu aude. – 2. Slab, care nu se aude. – Mr., megl., istr. surd. Lat. surdus (Pușcariu 1700; REW 8474); cf. it., sp. sordo, prov., cat. sort, fr. sourd, port. surdo, alb. surdh; (Philippide, II, 656). – Der. de(-a) surda, adv. (degeaba, inutil), cu o evoluție asemănătoare lat. absurdus, cf. fr. dialogue de sourds (contaminarea cu degeaba, Gamillscheg, Olt., 111, nu pare să prezinte interes), mr. na surda; surdă, s. f. (becață, Gallinazo gallinula), după fr. sourde; surdomut, s. m., după fr. sourd-muet; surditate, s. f., după fr. surdité; surzi (var. asurzi), vb. (a face să-și piardă auzul; a rămîne surd; a amortiza, a atenua zgomotul), din lat. surdescĕre, vulgar *surdῑre; surzie (var. surdenie), s. f. (surditate); surzilă, s. m. (poreclă pentru un surd); surdină, s. f., din fr. sourdine. adjectiv surd

surd adj. m., pl. surzi; f. súrdă, pl. súrde adjectiv surd

surd a. 1. care nu poate auzi sau aude rău; 2. fig. care nu vrea s’asculte, neînduplecat: a rămas surd la rugămințile mele; 3. puțin sonor: sgomot surd. [Lat. SURDUS]. ║ m. cel lipsit de auz. adjectiv surd

surd, -ă adj. (lat sŭrdus, it. sp. sordo, pv. cat. sort, fr. sourd. V. absurd). Care n’aude saŭ aude răŭ: popa nu toacă de doŭă orĭ pentr’o babă surdă. Fig. Care nu vrea s’audă, neînduplecat: a rămînea surd la rugămințile cuĭva. Rar. Surda saŭ de surda. adv. În zadar. – Fals zgomot surd (după fr.) îld. „zgomot înfundat” orĭ „înăbușit”. adjectiv surd

SURD, -Ă, surzi, -de, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu aude (bine), lipsit (total sau parțial) de auz. ♦ Fig. Care nu vrea să audă, să înțeleagă; neînduplecat, nesimțitor, fără suflet. ◊ Loc. adv. (Substantivat) De(-a) surda = în zadar, degeaba. ◊ Expr. A rămâne surd la ceva = a nu da ascultare unei solicitări, a nu se impresiona de ceva, a rămâne rece, neînțelegător. 2. (Fon.; despre consoane; și substantivat, f.) Care se emite fără participarea coardelor vocale. 3. (Despre sunete, zgomote; adesea adverbial) Cu intensitate atenuată, lipsit de rezonanță; slab, înăbușit, înfundat, confuz. ◊ (În sintagma) Cameră surdă = încăpere cu absorbție acustică foarte ridicată, folosită pentru măsurători acustice speciale. ♦ Fig. (Despre sentimente, conflicte etc.) Mocnit, ascuns, tăinuit. ♦ Fig. (Despre senzații, dureri etc.) înăbușit; nedefinit, vag. – Lat. surdus. adjectiv surd

surd toacă expr. complet surd. adjectiv surdtoacă

a vorbi în deșert / la pereți / surzilor expr. a vorbi fără a reuși să-și impună punctul de vedere, să se facă înțeles, să obțină lucrul dorit etc. adjectiv avorbiîndeșert

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului surd

surd   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular surd surdul surdă surda
plural surzi surzii surde surdele
genitiv-dativ singular surd surdului surde surdei
plural surzi surzilor surde surdelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z