surchidi definitie

SURCHIDÍ, surchidesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A sâcâi, a plictisi; a hărțui; a muștrului. ♦ A smuci, a trânti; p. ext. a chinui. – Din magh. szurkálodni. verb tranzitivsurchidi

surchidí (-désc, -ít), vb. – 1. A înțepa, a împunge, a irita. – 2. A arunce arșice, zaruri. Mag. szurkálódni „a înțepa” (Scriban, Arhiva, XXX, 284; Drăganu, Dacor., V, 371). Der. din tc. sürkedik „vagabond” (Bogrea, Dacor., IV, 849) este mai puțin probabilă. – Der. surchideală, s. f. (arșice; iritație, excitație; ciomăgeală, bătaie). verb tranzitivsurchidi

surchidí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surchidésc, imperf. 3 sg. surchideá; conj. prez. 3 să surchideáscă verb tranzitivsurchidi

surchidì v. a trage o bătaie: l’a mustrat și l’a surchidit. [Metaforă, luată din jocul în arșici: origină necunoscută]. verb tranzitivsurchidì

SURCHIDÍ, surchidesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A sâcâi, a plictisi; a hărțui; a muștrului. ♦ A smuci, a trânti; p. ext. a chinui. – Dn magh. szurkálodni. verb tranzitivsurchidi

surchidésc v. tr. (ung. szurkálodni). A se împunge unu pe altu, a împunge cu vorba. Fam. Arunc arșicu la joc. Fig. îndemn atît (și chear bat) ca să se apuce de treabă. V. frichinesc. verb tranzitivsurchidesc