surcea definitie

SURCEÁ, -ÍCĂ, surcele, s. f. Așchie care sare când se cioplește sau când se taie un lemn, surcel; p. ext. vreasc, gătej, bețișor. – Refăcut din surcele (pl. lui surcel). substantiv femininsurcea

surceá (-éle), s. f. – Așchie, vreasc, gătej. – Var. surcel. Mr. surțel, surțeao, megl. surțǫl. Lat. surcellus, var. vulgară a lui surcŭlus „creangă” (Cihac, I, 271; Koerting 9280; Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Pușcariu 1699; Iordan, Dift., 134; REW 8472), păstrat și în it. din N sursel, sciorscel (Battisti, V, 3556). Rezultatul normal este surcel, de la al cărui pl. s-a format sing. actual. – Der. surceli, vb. (a tăia lemne, a strînge surcele). substantiv femininsurcea

surceá/surcícă s. f., g.-d. art. surcélei; pl. surcéle, art. surcélele substantiv femininsurcea

surcea f. așchie. [Lat. *SURCELLA = SURCULUS]. substantiv femininsurcea

surcéa și -ícă f., pl. ele (din surcele, pl. luĭ surcel). Munt. est. Mold. Așchie, bucățică de lemn rămasă de la despicat orĭ de la rinduit (talașĭ). Fig. Banĭ orĭ mîncare inexistentă: Cu ce să plătim, să ne săturăm ? Cu surcele ? Prov. Surcica nu sare departe de trunchĭ, copiiĭ seamănă cu părințiĭ. – În nord și cĭurcică. V. găteje, vreascurĭ. substantiv femininsurcea

SURCEÁ, -ÍCĂ, surcele, s. f. Așchie care sare când se cioplește sau când se taie un lemn, surcel; p. ext. vreasc, gătej, bețișor. – Refăcut din surcele (pl. lui surcel). substantiv femininsurcea

a face surcele expr. a bate foarte tare. substantiv femininafacesurcele

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisurcea

surcea  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular surcea surceaua
plural surcele surcelele
genitiv-dativ singular surcele surcelei
plural surcele surcelelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z