suprimare definitie

SUPRIMÁRE s.f. Acțiunea de a suprima și rezultatul ei; înlăturare; nimicire. [< suprima]. substantiv feminin suprimare

suprimáre (su-pri-) s. f., g.-d. art. suprimắrii; pl. suprimắri substantiv feminin suprimare

SUPRIMÁRE, suprimări, s. f. Acțiunea de a suprima și rezultatul ei. – V. suprima. substantiv feminin suprimare

*supresiúne f, (lat. suppressio. V. presiune). Acțiunea de a suprima. – Și suprimare. substantiv feminin supresiune

*suprím, a -á v. tr. (fr. supprimer, d. lat supprimere. V. comprim). Desființez: a suprima un bir, un ziar, o funcțiune. Șterg, înlătur, eliminez: a suprima niște versurĭ. Fig. Fam. Ucid: anarhiștiĭ aŭ suprimat mulțĭ oamenĭ. verb tranzitiv suprim

SUPRIMÁ vb. I. tr. 1. A interzice; a nimici; a înlătura. ♦ A face să dispară. ♦ (Fam.) A omorî, a ucide; a extermina. 2. A da afară pe cineva dintr-o slujbă; a comprima, a desființa (un post). 3. A renunța (la ceva); a elimina. [P.i. suprím. / < fr. supprimer, cf. lat. supprimere]. verb tranzitiv suprima

SUPRIMÁ vb. tr. 1. a interzice; a nimici; a înlătura. ◊ a face să dispară. ◊ (fam.) a ucide; a extermina. 2. a da afară pe cineva dintr-o slujbă; a comprima, a desființa (un post). 3. a renunța (la ceva); a elimina. (< fr. supprimer, lat. supprimere) verb tranzitiv suprima

SUPRIMÁ, suprím, vb. I. Tranz. 1. A face să dispară; a înlătura, a elimina, a anula. ♦ A omorî, a extermina pe cineva. 2. A desființa un post, un loc etc. ♦ A scoate ceva din funcție; a opri, a întrerupe activitatea a ceva. 3. A înlătura ceva, a elimina din consumație, a renunța la ceva. – Din fr. supprimer. verb tranzitiv suprima

suprimá (a ~) (su-pri-) vb., ind. prez. 3 suprímă verb tranzitiv suprima

suprimà v. 1. a desființa: a suprima un impozit, un ziar; 2. a face să dispară: a suprima un act; 3. a trece sub tăcere: a suprima sfârșitul discursului. verb tranzitiv suprimà

SUPRIMÁ, suprím, vb. I. Tranz. 1. A face să dispară; a înlătura, a elimina, a anula. ♦ A omorî, a extermina pe cineva. 2. A desființa un post, un loc etc. ♦ A scoate ceva din funcție; a opri, a întrerupe activitatea a ceva. 3. A înlătura ceva, a elimina din consumație, a renunța la ceva. – Din fr. supprimer. verb tranzitiv suprima

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului suprimare

suprimare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular suprimare suprimarea
plural suprimări suprimările
genitiv-dativ singular suprimări suprimării
plural suprimări suprimărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z