SUPRAÎNCĂRCÁRE, supraîncărcări, s. f. Acțiunea de a supraîncărca și rezultatul ei. [Pr.: -pra-în-] – V. supraîncărca. substantiv femininsupraîncărcare
SUPRAÎNCĂRCÁRE s.f. Acțiunea de a supraîncărca și rezultatul ei; suprasolicitare. [< supraîncărca]. substantiv femininsupraîncărcare
supraîncărcáre (su-pra-) s. f., g.-d. art. supraîncărcắrii; pl. supraîncărcắri substantiv femininsupraîncărcare
SUPRAÎNCĂRCÁRE, supraîncărcări, s. f. Acțiunea de a supraîncărca și rezultatul ei. [Pr.: -pra-în-] – V. supraîncărca. substantiv femininsupraîncărcare
SUPRAÎNCĂRCÁ, supraîncárc, vb. I. Tranz. A încărca peste măsură; a împovăra pe cineva cu o muncă exagerată. [Pr.: -pra-în-] – Supra- + încărca (după fr. surcharger). verb tranzitivsupraîncărca
SUPRAÎNCĂRCÁ vb. I. tr. A suprasolicita. [< supra- + încărca, după fr. surcharger, it. sopraccaricare]. verb tranzitivsupraîncărca
SUPRAÎNCĂRCÁ vb. tr. a încărca (cu sarcini) peste măsură; a suprasolicita. (după fr. surcharger) verb tranzitivsupraîncărca
supraîncărcá (a ~) (su-pra-) vb., ind. prez. 3 supraîncárcă verb tranzitivsupraîncărca
SUPRAÎNCĂRCÁ, supraîncárc, vb. I. Tranz, A încărca peste măsură; a împovăra pe cineva cu o muncă exagerată. [Pr.: -pra-în-] – Supra1- + încărca (după fr. surcharger). verb tranzitivsupraîncărca
supraîncărcare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | supraîncărcare | supraîncărcarea |
plural | supraîncărcări | supraîncărcările | |
genitiv-dativ | singular | supraîncărcări | supraîncărcării |
plural | supraîncărcări | supraîncărcărilor |