suprapune definitie
- Vezi aici mai multe sinonimesuprapune
- Vezi aici mai multe rimesuprapune
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusup
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cune
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuune
*suprapún și superpún, -pús, a -púne v. tr. (supra- saŭ super- și pun; lat. super- și supra-pónere; fr. superposer). Pun unu peste altu: a suprapune gologanĭ, straturĭ suprapuse. verb tranzitivsuprapun
SUPRAPÚNE vb. III. tr. A pune un lucru deasupra altuia, a așeza unul peste altul. [P.i. suprapún, conj. -nă. / < supra- + pune, după fr. superposer]. verb tranzitivsuprapune
suprapúne (a ~) (su-pra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. suprapún, 2 sg. suprapúi, 1 pl. suprapúnem; conj. prez. 3 să suprapúnă; ger. suprapunấnd; part. suprapús verb tranzitivsuprapune
SUPRAPÚNE vb. I. tr. a pune un lucru deasupra altuia, a așeza unul peste altul. II. refl. a se afla așezat deasupra altuia; (p. ext.) a coincide în timp. (după fr. superposer) verb tranzitivsuprapune
suprapune v. a pune un lucru peste altul. verb tranzitivsuprapune
SUPRAPÚNE, suprapún, vb. III. Tranz. A așeza, a pune un lucru deasupra altuia; a plasa, a așeza ceva peste altceva. ♦ (Geom.) A pune o figură deasupra alteia pentru a le verifica egalitatea. ♦ Refl. (Despre două suprafețe) A se afla așezat deasupra altuia; p. ext. a avea loc în același timp; a coincide. – Supra1- + pune (după fr. superposer). verb tranzitivsuprapune
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluisuprapune
| suprapune verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)suprapune | suprapunere | suprapus | suprapunând | singular | plural | ||
| suprapunând | suprapuneți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | suprapun | (să)suprapun | suprapuneam | suprapusei | suprapusesem | |
| a II-a (tu) | suprapui | (să)suprapui | suprapuneai | suprapuseși | suprapuseseși | ||
| a III-a (el, ea) | suprapune | (să)suprapuneai | suprapunea | suprapuse | suprapusese | ||
| plural | I (noi) | suprapunem | (să)suprapunem | suprapuneam | suprapuserăm | suprapuseserăm | |
| a II-a (voi) | suprapuneți | (să)suprapuneți | suprapuneați | suprapuserăți | suprapuseserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | suprapun | (să)suprapună | suprapuneau | suprapuseră | suprapuseseră | ||