SUPRAORDINÁRE s. f. (Log.) Cuprinderea în sfera unei noțiuni a altor noțiuni cu sfera mai mică. [Pr.: -pra-or-] – Supra- + ordinare (rar). substantiv femininsupraordinare
SUPRAORDINÁRE s. f. cuprindere în sfera unei noțiuni a altor noțiuni cu sferă mai mică. (< supra1- + ordinare) substantiv femininsupraordinare
SUPRAORDINÁRE s. f. (Log.) Cuprinderea în sfera unei noțiuni a altor noțiuni cu sfera mai mică. [Pr.: -pra-or-] – Supra1- + ordinare (rar). substantiv femininsupraordinare
supraordinare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | supraordinare | supraordinarea |
plural | supraordinări | supraordinările | |
genitiv-dativ | singular | supraordinări | supraordinării |
plural | supraordinări | supraordinărilor |