SUPRAMODULÁ vb. tr. a efectua o supramodulație. (după fr. surmoduler) verb tranzitivsupramodula
supramodula verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)supramodula | supramodulare | supramodulat | supramodulând | singular | plural | ||
supramodulând | supramodulați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | supramodulez | (să)supramodulez | supramodulam | supramodulai | supramodulasem | |
a II-a (tu) | supramodulezi | (să)supramodulezi | supramodulai | supramodulași | supramodulaseși | ||
a III-a (el, ea) | supramodulează | (să)supramodulai | supramodula | supramodulă | supramodulase | ||
plural | I (noi) | supramodulăm | (să)supramodulăm | supramodulam | supramodularăm | supramodulaserăm | |
a II-a (voi) | supramodulați | (să)supramodulați | supramodulați | supramodularăți | supramodulaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | supramodulează | (să)supramoduleze | supramodulau | supramodulară | supramodulaseră |