SUPOZÍȚIE s.f. 1. Presupunere, ipoteză; premisă. 2. Capacitate a unui termen de a reprezenta ceva intr-o propoziție. [Gen. -iei, var. supozițiune s.f. / cf. fr. supposition, lat. suppositio]. substantiv feminin supoziție
SUPOZÍȚIE s. f. 1. presupunere, ipoteză; premisă. 2. capacitate a unui termen de a reprezenta ceva într-o propoziție. (< fr. supposition) substantiv feminin supoziție
supozíție (-ți-e) s. f., art. supozíția, g.-d. art. supozíției; pl. supozíții, art. supozíțiile (-ți-i) substantiv feminin supoziție
SUPOZÍȚIE, supoziții, s. f. Presupunere, ipoteză. ♦ (Log.) Enunț luat ca premisă (ipoteză) pentru întemeierea altor enunțuri. ♦ (Log.) Capacitatea unui termen de a reprezenta ceva într-o propoziție. – Din fr. supposition. substantiv feminin supoziție
supoziți(un)e f. presupunere. substantiv feminin supozițiune
*supozițiúne f. (lat. sup-positio, -ónis. V. pozițiune). Presupunere. – Și -íție. substantiv feminin supozițiune
supoziție | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | supoziție | supoziția |
plural | supoziții | supozițiile | |
genitiv-dativ | singular | supoziții | supoziției |
plural | supoziții | supozițiilor |