suporta definitie

2) *supórt și -éz, a -á v. tr. (fr. supporter, d. lat. sup-portare, d. sub, dedesupt, și portare, a purta. V. port 1). Țin, sustin: un stîlp care suportă o boltă. Fig. Rezist: cu haĭna asta suport frigu. Îndur, sufer: a suporta sărăcia. Tolerez: eŭ nu suport asta. verb tranzitivsuport

SUPORTÁ vb. I. tr. 1. A îndura, a suferi, a răbda. ♦ A da voie, a permite, a tolera. 2. A sprijini, a susține o greutate. ♦ A avea (sau a lua) în sarcina sa (obligații bănești). [P.i. supórt. / < fr. supporter, cf. lat. supportare]. verb tranzitivsuporta

SUPORTÁ vb. tr. 1. a îndura, a suferi, a răbda. ◊ a da voie, a permite, a tolera. 2. a sprijini, a susține o greutate. ◊ a avea (sau a lua) în sarcina sa (obligații bănești). (< fr. supporter, lat. supportare) verb tranzitivsuporta

SUPORTÁ, supórt, vb. I. Tranz. 1. A îndura, a răbda, a suferi. ♦ A admite, a tolera, a îngădui. 2. A susține o greutate, o povară; a rezista la... ♦ A avea sau a lua în sarcina sa o obligație bănească. – Din fr. supporter. verb tranzitivsuporta

suporta, suport v. t. (pub.) a finanța. verb tranzitivsuporta

suportá (a ~) vb., ind. prez. 3 supórtă; conj. prez. 3 să supórte verb tranzitivsuporta

suportà v. 1. a rezista: nu suport frigul; 2. a suferi cu răbdare: a suporta defectele cuiva. verb tranzitivsuportà

SUPORTÁ, suport, vb. I. Tranz. 1. A îndura, a răbda, a suferi. ♦ A admite, a tolera, a îngădui. 2. A susține o greutate, o povară; a rezista la... ♦ A avea sau a lua în sarcina sa o obligație bănească. – Din fr. supporter. verb tranzitivsuporta