reduceri black friday 2017
Definitie suport - ce inseamna suport - Dex Online
Alege sensul dorit: suport - substantiv masculin suport - substantiv neutru suport - verb tranzitiv

suport definitie

SUPÓRT s.n. Ceea ce susține, ceea ce sprijină un lucru, un obiect. ♦ Dispozitiv de susținere sau de sprijinire a unei alte piese, a unui sistem tehnic etc. ♦ (Fig.) Sprijin, reazem, ajutor. [Pl. -turi (s.m.) -porți. / < fr. support]. substantiv masculin suport

SUPÓRT I. s. n. 1. ceea ce susține, sprijină un lucru, un obiect. ◊ dispozitiv de susținere a unei piese, a unui sistem tehnic etc. 2. parte a peliculei cinematografice pe care este aplicată emulsia fotosensibilă. 3. echipament, material destinat memorării, înregistrării informației în sistemele de calcul. 4. (fig.) sprijin, reazem, ajutor. II. s. m. (herald.) element exterior al unui blazon care pare a susține un personaj sau un animal. (< fr. support) substantiv masculin suport

SUPÓRT, suporturi, s. n. Ceea ce susține sau sprijină un obiect; piesă sau dispozitiv care servește la susținerea unei piese, a unui sistem tehnic etc. ♦ Fig. Ajutor, sprijin, reazem. – Din fr. support. substantiv neutru suport

SUPÓRT s.n. Ceea ce susține, ceea ce sprijină un lucru, un obiect. ♦ Dispozitiv de susținere sau de sprijinire a unei alte piese, a unui sistem tehnic etc. ♦ (Fig.) Sprijin, reazem, ajutor. [Pl. -turi (s.m.) -porți. / < fr. support]. substantiv neutru suport

suport, suporturi s. n. (pub.) sprijin financiar, finanțare. substantiv neutru suport

SUPÓRT, suporturi, s. n. Ceea ce susține sau sprijină un obiect; piesă sau dispozitiv care servește la susținerea unei piese, a unui sistem tehnic etc. ♦ Fig. Ajutor, sprijin, reazem. – Din fr. support. substantiv neutru suport

supórt s. n., pl. supórturi substantiv neutru suport

suport n. 1. ceeea ce susține un lucru și obiectul pe care se reazimă; 2. fig. reazim, protecțiune. substantiv neutru suport

SUPÓRT I. s. n. 1. ceea ce susține, sprijină un lucru, un obiect. ◊ dispozitiv de susținere a unei piese, a unui sistem tehnic etc. 2. parte a peliculei cinematografice pe care este aplicată emulsia fotosensibilă. 3. echipament, material destinat memorării, înregistrării informației în sistemele de calcul. 4. (fig.) sprijin, reazem, ajutor. II. s. m. (herald.) element exterior al unui blazon care pare a susține un personaj sau un animal. (< fr. support) substantiv neutru suport

1) *supórt n., pl. urĭ (fr. support, d. supporter, a suporta). Lucru pe care se sprijină altu (piedestal, soclu, proptea. V. port 2): suporturile uneĭ bolte. Fig. Sprijin, lucru saŭ persoană pe care te poți baza. substantiv neutru suport

2) *supórt și -éz, a -á v. tr. (fr. supporter, d. lat. sup-portare, d. sub, dedesupt, și portare, a purta. V. port 1). Țin, sustin: un stîlp care suportă o boltă. Fig. Rezist: cu haĭna asta suport frigu. Îndur, sufer: a suporta sărăcia. Tolerez: eŭ nu suport asta. verb tranzitiv suport

suporta, suport v. t. (pub.) a finanța. verb tranzitiv suporta

suportá (a ~) vb., ind. prez. 3 supórtă; conj. prez. 3 să supórte verb tranzitiv suporta

suportà v. 1. a rezista: nu suport frigul; 2. a suferi cu răbdare: a suporta defectele cuiva. verb tranzitiv suportà

SUPORTÁ vb. I. tr. 1. A îndura, a suferi, a răbda. ♦ A da voie, a permite, a tolera. 2. A sprijini, a susține o greutate. ♦ A avea (sau a lua) în sarcina sa (obligații bănești). [P.i. supórt. / < fr. supporter, cf. lat. supportare]. verb tranzitiv suporta

SUPORTÁ, supórt, vb. I. Tranz. 1. A îndura, a răbda, a suferi. ♦ A admite, a tolera, a îngădui. 2. A susține o greutate, o povară; a rezista la... ♦ A avea sau a lua în sarcina sa o obligație bănească. – Din fr. supporter. verb tranzitiv suporta

SUPORTÁ vb. tr. 1. a îndura, a suferi, a răbda. ◊ a da voie, a permite, a tolera. 2. a sprijini, a susține o greutate. ◊ a avea (sau a lua) în sarcina sa (obligații bănești). (< fr. supporter, lat. supportare) verb tranzitiv suporta

SUPORTÁ, suport, vb. I. Tranz. 1. A îndura, a răbda, a suferi. ♦ A admite, a tolera, a îngădui. 2. A susține o greutate, o povară; a rezista la... ♦ A avea sau a lua în sarcina sa o obligație bănească. – Din fr. supporter. verb tranzitiv suporta

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului suport

suport   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular suport suportul
plural suporturi suporturile
genitiv-dativ singular suport suportului
plural suporturi suporturilor
suport   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular suport suportul
plural suporturi suporturile
genitiv-dativ singular suport suportului
plural suporturi suporturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z