SUPLEMÉNT s.n. v. supliment. substantiv neutrusuplement
suplement n. 1. ce se dă spre a suplini și uneori ce se dă pe d’asupra: suplement de salariu; 2. ce s’adaogă la carte spre a suplini lipsurile: suplement la un dicționar; 3. foaie adaosă la un ziar din cauza abundanței de materie. substantiv neutrusuplement
*suplemént n., pl. e (lat. supplementum. V. com-plement). Adus p. a suplini lipsa (p. a completa): suplement de leafă, suplement la un dicționar, la un ziar. Geom. Suplementu unuĭ unghĭ, ceĭa ce lipsește pînă la 180 de grade. – Fals supliment. substantiv neutrusuplement
suplement substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | suplement | suplementul |
plural | suplementuri | suplementurile | |
genitiv-dativ | singular | suplement | suplementului |
plural | suplementuri | suplementurilor |