súflec și (Mold. sud) súplic, a -ecá v. tr. (lat. súp-plico, -plicáre, a pleca dedesupt. V. plec, plic). îndoi marginea mîniciĭ orĭ a pantalonilor saŭ poalele uneĭ mantale orĭ ale uneĭ rochiĭ ca să evit murdărirea: cu mînicile suflecate (GrN. 299). – Part. și suflucat (Maram.), sufulcat (Trans.) și suvulcat. Și zuvelcat (din *sufelcat, infl. de zuvelcă, zavelcă). V. sumet. verbsuflec
súplec, a -á v. tr. (lat. súp-plico, -plicáre, rog umilit. V. aplec, suplică, suflec). Cant. Aplec cu umilință. verbsuplec
supleca | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)supleca | suplecare | suplecat | suplecând | singular | plural | ||
suplecând | suplecați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | suplec | (să)suplec | suplecam | suplecai | suplecasem | |
a II-a (tu) | supleci | (să)supleci | suplecai | suplecași | suplecaseși | ||
a III-a (el, ea) | suplecă | (să)suplecai | supleca | suplecă | suplecase | ||
plural | I (noi) | suplecăm | (să)suplecăm | suplecam | suplecarăm | suplecaserăm | |
a II-a (voi) | suplecați | (să)suplecați | suplecați | suplecarăți | suplecaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | suplecă | (să)suplece | suplecau | suplecară | suplecaseră |