SUPLEÁ, supleez, vb. I. Tranz. (Rar) A suplini. [Pr.: -ple-a] – Din fr. suppléer. verb tranzitivsuplea
supleá (a ~) (livr.) (su-ple-a-) vb., ind. prez. 3 supleeáză, 1 pl. supleắm (-ple-ăm); conj. prez. 3 să supleéze (-ple-e-); ger. supleấnd (-ple-ând) verb tranzitivsuplea
SUPLEÁ, supleez, vb. I. Tranz. (Livr.) A suplini. [Pr.: -ple-a] – Din fr. suppléer. verb tranzitivsuplea
suplea verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)suplea | supleare | supleat | supleând | singular | plural | ||
supleând | supleați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | supleez | (să)supleez | supleam | supleai | supleasem | |
a II-a (tu) | supleezi | (să)supleezi | supleai | supleași | supleaseși | ||
a III-a (el, ea) | supleează | (să)supleai | suplea | supleă | suplease | ||
plural | I (noi) | supleăm | (să)supleăm | supleam | suplearăm | supleaserăm | |
a II-a (voi) | supleați | (să)supleați | supleați | suplearăți | supleaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | supleează | (să)supleeze | supleau | supleară | supleaseră |