SUPERFLÚU, -ÚĂ adj. Care este de prisos, care depășește necesarul; inutil. [Pron. -flu-u. / cf. fr. superflu, lat. superfluus]. adjectivsuperfluu
SUPÉRFLUU/SUPERFLÚU, -UĂ adj. de prisos; inutil. (< fr. superflu, lat. superfluus) adjectivsuperfluu
!supérfluu (livr.) (-flu-u) adj. m., pl. supérflui (-flui); f. supérfluă (-flu-ă), pl. supérflue (-flu-e) adjectivsuperfluu
*supérfluŭ, -ă adj. (lat. supér-fluus: d. super, pe deasupra, și flúere, a curge. V. fluid). De prisos, nefolositor: cheltuielĭ, regrete superflue. Rămas pe deasupra: baniĭ superfluĭ să se dea săracilor. adjectivsuperfluŭ
SUPERFLÚU, -ÚĂ, superflui, -ue, adj. (Livr.) Care este de prisos, inutil. [Acc. și: supérfluu. – Pr.: -flu-u] – Din lat. superfluus, fr. superflu. adjectivsuperfluu
superfluu adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | superfluu | superfluul | superfluă | superflua |
plural | superflui | superfluii | superflue | superfluele | |
genitiv-dativ | singular | superfluu | superfluului | superflue | superfluei |
plural | superflui | superfluilor | superflue | superfluelor |