reduceri si promotii 2018
Definitie sunet - ce inseamna sunet - Dex Online

sunet definitie

SÚNET, sunete, s. n. 1. Vibrație a particulelor unui mediu elastic care poate fi înregistrată de ureche. ◊ Sunet asociat = semnal de frecvență audio care însoțește imaginea de televiziune. Sunet complex = sunet compus din mai multe sunete pure. Sunet reverberat = sunet care persistă după ce o sursă sonoră încetează să emită, prelungind sunetul inițial un timp finit. Sunet vobulat = sunet a cărui frecvență variază periodic în jurul unei valori medii, folosit în măsurători electroacustice. 2. Vibrație muzicală. ♦ Anunțare, vestire (a unui eveniment); semnal. 3. Răsunet; ecou. ♦ Vâlvă, gălăgie. 4. (Lingv.) Element al vorbirii rezultat din modificarea curentului de aer expirat prin articulație. – Lat. sonitus. substantiv neutru sunet

súnet s. n., pl. súnete substantiv neutru sunet

sunet n. 1. ceea ce lovește simțul auzului; 2. sgomot muzical ce poate fi notat: în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă EM.; 3. (arhaic și solemn) răsunet: se stinse cu sunet pomenirea Bathorescilor BĂLC. [Lat. SONITUS]. substantiv neutru sunet

SÚNET, sunete, s. n. 1. Vibrație a particulelor unui mediu elastic care poate fi înregistrată de ureche. ◊ Sunet asociat = semnal de frecvență audio care însoțește imaginea de televiziune. Sunet complex = sunet compus din mai multe sunete pure. Sunet reverberat = sunet care persistă după ce o sursă sonoră încetează să emită, prelungind sunetul inițial un timp finit. Sunet vobulat = sunet a cărui frecvență variază periodic în jurul unei valori medii, folosit în măsurători electroacustice. 2. Vibrație muzicală. ♦ Anunțare, vestire (a unui eveniment); semnal. 3. Răsunet; ecou. ♦ Vâlvă, gălăgie. 4. (Lingv.) Element al vorbirii rezultat din modificarea curentului de aer expirat prin articulare. – Lat. sonitus. substantiv neutru sunet

súnet n., pl. e (lat. sónitus). Cela ce auzi cînd lovești ceva sunător (de ex., un clopot): sunet metalic. Vibrațiunĭ muzicale: sunet de bucĭum, de viorĭ, de fanfară. Răsunet, zgomot: copaciĭ, abea întinațĭ, cădeaŭ cu mare sunet (N. Cost.). Vechĭ. Fig. Zvon, agitațiune, turburare: să potolească sunetu lumiĭ. Gram. Vocalele și consonantele la un loc: U e un sunet labial, R e vibrant. V. foșnet, freamăt, ecoŭ, zîngănit, bîzîit, zbîrnîit, muget, tropot, răcnet, țipet. substantiv neutru sunet

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului sunet

sunet   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sunet sunetul
plural sunete sunetele
genitiv-dativ singular sunet sunetului
plural sunete sunetelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z