sunduc definitie

credit rapid online ifn

SUNDÚC, sunduce, s. n. (Reg.) Ladă, cufăr; casetă. – Din tc. sandik. substantiv neutrusunduc

sandî́c n., pl. urĭ și e (turc. sandyk, ar. sanduk, sipet, ladă; ngr. senduki [scris -ntuki]; alb. sănduk, bg. sandŭk, sîrb. -uk, rus. sundúk). Vechĭ. Sipet, ladă. Azĭ Dobr. Coșu căruțeĭ, partea în care șezĭ și'n care puĭ lucrurile. – Vechĭ și sînduc, sănduc, senduc. Și azĭ în est sînduc, sunduc, sipet, ladă (de bagaje). substantiv neutrusandîc

credit rapid online ifn

sundúc (reg.) s. n., pl. sundúce substantiv neutrusunduc

sundúc, V. sandîc. substantiv neutrusunduc

SUNDÚC, sunduce, s. n. (Reg.) Ladă, cufăr; casetă. – Din tc. sandik. substantiv neutrusunduc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisunduc

sunduc  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sunduc sunducul
plural sunduce sunducele
genitiv-dativ singular sunduc sunducului
plural sunduce sunducelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z