sumete definitie
- Vezi aici mai multe sinonimesumete
- Vezi aici mai multe rimesumete
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusum
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cute
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuete
SUMÉȚ, -EÁȚĂ adj. v. semeț. adjectivsumeț
sumeț a. V. semeț: ea vine sumeață în fața cailor AL. adjectivsumeț
sumeț- V. semeț-. adjectivsumeț
SUMÉȚ, -EÁȚĂ adj. v. semeț. adjectivsumeț
seméț (Munt.) și suméț (Mold. Trans). -eáță adj., pl. etĭ, ețe (d. vsl. sŭmĭeti, a îndrăzni). Rar azĭ. Foarte mîndru, plin de încredere în sine, dîrz, trufaș. — Vechĭ și să, sî-, si-. La Dos. sîmăț. adjectivsemeț
sumét, -més, a -méte v. tr. (lat summĭtto, -mittere, a supune, a micșora; it. somméttere, fr. soumettre, sp. someter, pg. sometter. V. trimet). Vest. Suflec. – Și sumétic, a -á, și (Sămăn 3. 932) súmec, a -á, (contaminat de suflec). verb tranzitivsumet
sumét, -més, a -méte v. tr. (lat. sum-mitto, -mittere, a supune; a micșora; it. sommittére, fr. soummettre, sp. someter, pg. sometter. V. tri-met). Vest. Suflec. – Și sumétic, a -á, și (Mold. sud.) súmec, a -á (Sămăn. 3, 632), contaminat de suflec. verb tranzitivsumet
SUMÉTE, sumét, vb. III. 1. Tranz. și refl. A(-și) îndoi în sus, a(-și) ridica mânecile sau poalele îmbrăcămintei; a (se) sufleca. 2. Tranz. A ridica, a trage în sus un obiect sau o parte a lui care atârnă sau care s-a lăsat în jos; a prinde; a fixa mai sus. – Lat. summittere. verb tranzitivsumete
suméte (-t, -més), vb. – 1. A-și ridica mînecile sau poalele. – 2. A suci, a răsuci. Lat. submittĕre (Cipariu, Gram., 368; Pușcariu 1692; REW 8382), cf. it. sommettere, prov. sometre, sp., port. someter. verb tranzitivsumete
suméte (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sumét, 1 pl. sumétem, perf. s. 1 sg. sumeséi, 1 pl. suméserăm; conj. prez. 3 să sumeátă; part. sumés verb tranzitivsumete
sumete v. a îndoi ceva prea lung: a sumete mânicele, poalele. [Lat. SUMMITTERE]. verb tranzitivsumete
SUMÉTE, sumét, vb. III. 1. Tranz. și refl. A(-și) îndoi în sus, a(-și) ridica mânecile sau poalele îmbrăcămintei; a (se) sufleca. 2. Tranz. A ridica, a trage în sus un obiect sau o parte a lui care atârnă sau care s-a lăsat în jos; a prinde; a fixa mai sus. – Lat. summittere. verb tranzitivsumete
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluisumete
| sumete verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)sumete | sumetere | sumes | sumețând | singular | plural | ||
| sumețând | sumeteți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | sumet | (să)sumet | sumeteam | sumesei | sumesesem | |
| a II-a (tu) | sumeți | (să)sumeți | sumeteai | sumeseși | sumeseseși | ||
| a III-a (el, ea) | sumete | (să)sumeteai | sumetea | sumese | sumesese | ||
| plural | I (noi) | sumetem | (să)sumetem | sumeteam | sumeserăm | sumeseserăm | |
| a II-a (voi) | sumeteți | (să)sumeteți | sumeteați | sumeserăți | sumeseserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | sumet | (să)sumeată | sumeteau | sumeseră | sumeseseră | ||