sumbru definitie

SÚMBRU, -Ă adj. 1. Întunecat. 2. (Fig.) Posomorât, trist. ♦ Chinuit de gânduri. [< fr. sombre]. adjectivsumbru

SÚMBRU, -Ă adj. 1. întunecat. 2. (fig.; despre oameni) posomorât, trist. ◊ chinuit de gânduri. (< fr. sombre) adjectivsumbru

súmbru (-ră), adj. – Întunecat, posomorît. – Var. sombru. Fr. sombre, cu vocala schimbată după paralelismul ombre, umbră. adjectivsumbru

súmbru adj. m., pl. súmbri; f. súmbră, pl. súmbre adjectivsumbru

*sómbru saŭ súmbru, -ă adj. (fr. sombre). Barb. Întunecat, posomorît. adjectivsombru

sumbru a. sombru: dând norii cei negri par sumbre palate EM. adjectivsumbru

*súmbru, V. sombru. adjectivsumbru

SÚMBRU, -Ă, sumbri, -e, adj. 1. Întunecat, posomorât, întunecos. 2. Fig. Lipsit de veselie, închis în sine; posomorât, trist, mâhnit. ♦ Chinuit de gânduri, îngândurat. – După fr. sombre. adjectivsumbru