Alege sensul dorit: sumar -adjectiv sumar -substantiv masculin

sumar definitie

SUMÁR, -Ă, sumari, -e, adj., s. n. I. Adj. (Despre manifestări intelectuale, orale sau scrise; adesea adverbial) (Spus sau expus) în câteva cuvinte; pe scurt, succint. ♦ Făcut în pripă, foarte simplu; superficial, expeditiv. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Care constă din (prea) puține articole; strict necesar. II. S. n. 1. Conținutul pe scurt al unei scrieri, al unor studii, al unor dezbateri etc.; rezumat. 2. Tablă de materii a unei cărți, a unei reviste etc.; cuprins. – Din lat. summarius, fr. sommaire. adjectivsumar

SUMÁR, -Ă adj. Redat în puține cuvinte; pe scurt, succint. ♦ Expeditiv, făcut în fugă, fără respectarea formulelor obișnuite. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Care constă din puține articole; strict necesar. // s.n. Cuprins, tablă de materii. ♦ Rezumat. [< lat. sumarium, cf. fr. sommaire]. adjectivsumar

sumár1 adj. m., pl. sumári; f. sumáră, pl. sumáre adjectivsumar

sumár2 s. n., pl. sumáre adjectivsumar

sumar a. scurt: expunere sumară. ║ n. extras: sumarul unui discurs. adjectivsumar

SUMÁR, -Ă I. adj. redat în puține cuvinte; pe scurt, succint. ◊ expeditiv, făcut în fugă, superficial, fără respectarea formelor obișnuite. ◊ (despre îmbrăcăminte) redus la strictul necesar. II. s. n. 1. cuprins, tablă de materii. 2. rezumat (al unei lucrări, dezbateri etc.). (< lat. summarium, după fr. sommaire) adjectivsumar

sumár, -ă adj. (lat summárius, d. summa, sumă). Rezumat, pe scurt, succint: expunere sumară. Expeditiv, fără multă vorbă: legea luĭ Lynch e o justiție sumară. Compus din puține haĭne: costum sumar. S. n., pl. e. Rezumat, extras, cuprins, conținut, tabla de materii: sumaru uneĭ reviste, uneĭ ședințe. Adv. În mod sumar. adjectivsumar

SUMÁR, -Ă, sumari, -e, adj., s. n. I. Adj. (Despre manifestări intelectuale, orale sau scrise; adesea adverbial) (Spus sau expus) în câteva cuvinte; pe scurt, succint. ♦ Făcut în pripă, foarte simplu; superficial, expeditiv. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Care constă din (prea) puține articole; strict necesar. II. S. n. 1. Conținutul pe scurt al unei scrieri, al unor studii, al unor dezbateri etc.; rezumat. 2. Tablă de materii a unei cărți, a unei reviste etc.; cuprins. – Din lat. summarius, fr. sommaire. adjectivsumar

șumár (-ri), s. m. – (Banat, Olt.) Pădurar. – Var. șumariu. Sb. šumar (Candrea). substantiv masculinșumar

șumár (reg.) s. m., pl. șumári substantiv masculinșumar

ȘUMÁR, șumari, s. m. (Reg.) Pădurar. – Din sb. šumar. substantiv masculinșumar

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisumar

sumar  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sumar sumarul suma sumara
plural sumari sumarii sumare sumarele
genitiv-dativ singular sumar sumarului sumare sumarei
plural sumari sumarilor sumare sumarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z