reduceri si promotii 2018
Definitie suman - ce inseamna suman - Dex Online
Alege sensul dorit: suman - adjectiv suman - substantiv masculin suman - substantiv neutru

suman definitie

șúmăn, (șuman), adj. – Pilit, cherchelit, vesel, bine dispus; homotít, trencheș (ALR 1969: 228). – Sl. šumǐnǔ (Cihac cf. DER). adjectiv șumăn

șúmăn, -ă adj., pl. enĭ, ene (vsl. šumĭnŭ). Vechĭ. Cam beat, amețit. adjectiv șumăn

ȘÚMĂN, -Ă, șumeni, -e, adj. (Reg., adesea substantivat) Amețit de băutură, cherchelit. – Slav (v. sl. šumĭnŭ). adjectiv șumăn

șúmăn (-nă), adj. – Beat, bețiv. – Var. șumen. Sl. šumĭnŭ (Cihac, II, 397). În Mold. și Trans.Der. șumeni, vb. refl. (a se îmbăta). adjectiv șumăn

SUMÁN, sumane, s. n. 1. Haină țărănească lungă (până la genunchi), făcută din pănură, dimie, postav gros etc. (bogat ornamentată cu găitane); țundră, zeghe, dulamă (1). 2. Țesătură groasă de lână lucrată în casă, din care se fac sumane (1); pănură, aba, dimie. [Pl. și: (2, m.) sumani. = Var.: sucmán s. n.] – Din bg. sukmanŭ. substantiv masculin suman

sumán, -e, s.n. – Haină lungă, confecționată din postav gros: „În general, sumanul era piesa de port a săracului, în satele în care se purta și guba.” (Bănățeanu 1965). La fel ca și guba, sumanul se purta preponderent iarna, însă era o piesă obligatorie la cununie și la jocul din sat, indiferent de anotimp: „De curg sudorile din pereți și tot pun gubă sau suman„. – Din rus. sukman (< sl. sukno „postav”). substantiv masculin suman

sumán s. n., pl. sumáne substantiv masculin suman

SUMÁN, sumane, s. n. 1. Haină țărănească lungă (până la genunchi), făcută din pănură, dimie, postav gros etc. (bogat ornamentată cu găitane); țundră, zeghe, dulamă (1). 2. Țesătură groasă de lână lucrată în casă, din care se fac sumane (1); pănură, aba, dimie. [Pl. și: (2, m.) sumani.Var.: sucmán s. n.] – Din bg. sukmanŭ. substantiv masculin suman

suman n. V. sucman. substantiv neutru suman

SUMÁN, sumane, s. n. 1. Haină țărănească lungă (până la genunchi), făcută din pănură, dimie, postav gros etc. (bogat ornamentată cu găitane); țundră, zeghe, dulamă (1). 2. Țesătură groasă de lână lucrată în casă, din care se fac sumane (1); pănură, aba, dimie. [Pl. și: (2, m.) sumani. = Var.: sucmán s. n.] – Din bg. sukmanŭ. substantiv neutru suman

sumán (sumane), s. n.1. Țundră, zeghe. – 2. Pănură, aba. – Var. sucman. Sl., cf. bg., rus. sukman, din sl. sukno „postav” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 3790, sau poate din tc. sükmän (Șeineanu, II, 327), cf. mag. szokman.Der. sumănar, s. m. (vînzător de sumane); sumănărie, s. f. (meseria de sumănar, atelier de sumane). substantiv neutru suman

sumán n., pl. e (din mai vechiĭ sucman, d. turc. sukman, cizme marĭ [cum poartă Turcomaniĭ]; bg. sukman, rochie țărănească, rut. sukmana, suman, pol. sukmana, haĭnă proastă de postav, ung. szukmány, suman. V. sucnă). Est. Haĭna cea maĭ groasă a țăranuluĭ (și pin nord și a țăranceĭ), făcută din postav grosolan cafeniŭ, cenușiŭ saŭ negru și împodobită cu găitane (V. ghebă, zeghe, dulamă). Pănură, postav grosolan de suman (V. aba, dimie). Munt. O haĭnă maĭ groasă a țărancelor. substantiv neutru suman

SUMÁN, sumane, s. n. 1. Haină țărănească lungă (până la genunchi), făcută din pănură, dimie, postav gros etc. (bogat ornamentată cu găitane); țundră, zeghe, dulamă (1). 2. Țesătură groasă de lână lucrată în casă, din care se fac sumane (1); pănură, aba, dimie. [Pl. și: (2, m.) sumani.Var.: sucmán s. n.] – Din bg. sukmanŭ. substantiv neutru suman

sucman (suman) n. Mold. 1. postav gros de lână albă: obiele de suman alb CR.; 2. ghebă de suman cu găitane (haina țăranilor din munții Moldovei): cu suman, cu opinci AL.; 3. haină groasă purtată de țăranii și țărancele din Ialomița, Vlașca, Buzău: s’a strâns la piept de stă să crape sucmanul cel sdrențuit de pe dânsul ISP. [Rus. SUKMANĬ, zeghe (din turc. sukman, cisme mari de ale Turcomanilor): cf. pentru raportul logic, cioareci]. substantiv neutru sucman

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului suman

suman   adjectiv nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular suman sumanul
plural sumane sumanele
genitiv-dativ singular suman sumanului
plural sumane sumanelor
suman   adjectiv nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular suman sumanul
plural sumane sumanele
genitiv-dativ singular suman sumanului
plural sumane sumanelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z