sulfură definitie

SULFÚRĂ, sulfuri, s. f. Compus al sulfului cu un metal, cu un metaloid sau cu un radical organic; sare sau ester al acidului sulfuric. ◊ Sulfură de carbon = combinație de carbon cu sulf, în formă de lichid incolor și toxic, cu miros neplăcut, folosită în industrie și în agricultură. – Din fr. sulfure. substantiv feminin sulfură

SULFÚRĂ s.f. Compus al sulfului cu un metal, cu un metaloid sau cu un radical organic. [Cf. fr. sulfure]. substantiv feminin sulfură

sulfúră s. f., g.-d. art. sulfúrii; pl. sulfúri substantiv feminin sulfură

sulfură f. compus chimic din sulf și un metal: sulfură de plumb. substantiv feminin sulfură

*sulfúră f., pl. ĭ (d. sulf). Chim. Corp compus din sulf combinat cu alt corp. – Sulfura de cărbune se întrebuințează la vulcanizat cauciucu, la scos parfumu din plante, grăsimea din postav ș. a., precum și la stîrpit filoxera și alte insecte. substantiv feminin sulfură

SULFÚRĂ, sulfuri, s. f. Compus al sulfului cu un metal, cu un metaloid sau cu un radical organic; sare sau ester al acidului sulfuric. ◊ Sulfură de fier = combinație de carbon cu sulf, în formă de lichid incolor și toxic, cu miros neplăcut, folosită în industrie și în agricultură. – Din fr. sulfure. substantiv feminin sulfură

sulfurá (a ~) vb., ind. prez. 3 sulfureáză verb tranzitiv sulfura

SULFURÁ, sulfurez, vb. I. Tranz. 1. A trata recoltele depozitate (mazăre, fasole etc.) cu sulfura de carbon pentru a distruge gărgărițele și moliile. ♦ A stropi plantele cu pulbere de sulf împotriva făinării. 2. A injecta în sol sulfură de carbon în scopul distrugerii larvelor și a insectelor vătămătoare pentru plante. – Din fr. sulfurer. verb tranzitiv sulfura

SULFURÁ vb. I. tr. 1. A acoperi, parțial sau total, cu o peliculă de sulfură un mineral. 2. A trata cu sulfură de carbon boabele de mazăre, de fasole, de cereale etc. atacate de gărgărițe. 3. A injecta în sol sulfură de carbon pentru a combate vătămătorii. [< fr. sulfurer]. verb tranzitiv sulfura

SULFURÁ vb. tr. 1. a acoperi, parțial sau total, cu o peliculă de sulfură, un mineral. 2. a trata cu sulfură de carbon boabele de mazăre, de fasole, cereale etc. atacate de gărgărițe. 3. a injecta în sol solfură de carbon pentru a combate vătămătorii. (< fr. sulfurer) verb tranzitiv sulfura

SULFURÁ, sulfurez, vb. I. Tranz. 1. A trata recoltele depozitate (mazăre, fasole etc.) cu sulfura de carbon pentru a distruge gărgărițele și moliile. ♦ A stropi plantele cu pulbere de sulf împotriva fainării. 2. A injecta în sol sulfiiră de carbon în scopul distrugerii larvelor și a insectelor vătămătoare pentru plante. – Din fr. sulfurer. verb tranzitiv sulfura

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului sulfură

sulfură   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sulfu sulfura
plural sulfuri sulfurile
genitiv-dativ singular sulfuri sulfurii
plural sulfuri sulfurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z