sulfát s. m., pl. sulfáți substantiv masculinsulfat
sulfat n. sare ce rezultă din combinarea acidului sulfuric cu o bază: sulfat de calce. substantiv masculinsulfat
*sulfát m. și n., pl. e (d. sulf). Chim. Sare de acid sulfuric. Sulfat de cupru, chiclazăr. Sulfat de fer, galiscă. V. caraboĭa. substantiv masculinsulfat
SULFÁT, sulfați, s. m. Sare a acidului sulfuric cu un metal sau cu un radical. ◊ Sulfat de cupru = sare de cupru a acidului sulfuric, de culoare albastră, cristalizată, solubilă în apă, folosită în industrie și în agricultură pentru combaterea paraziților; piatră-vânătă. Sulfat de magneziu = sare de magneziu a acidului sulfuric, sub formă de praf alb, cristalizat, solubil în apă, care se folosește în industrie și în medicină (ca purgativ); sare-amară. Sulfat feros = sare de fier a acidului sulfuric, de culoare verde-deschis, cristalizată, solubilă în apă, care se folosește în industrie la fabricarea cernelii de scris, la vopsitul țesăturilor etc.; calaican. Sulfat de sodiu = sare de sodiu a acidului sulfuric, folosită în medicină ca purgativ. Sulfat de aluminiu și de potasiu = sare dublă de aluminiu și de potasiu a acidului sulfuric, de culoare albă, cristalizată, solubilă în apă, cu gust astringent, care se folosește în industrie, în medicină etc.; alaun, piatră-acră. – Din fr. sulfate. substantiv masculinsulfat
*sulfatéz v. tr. (d. sulfat de cupru). Stropesc (vița) cu soluțiune de sulfat de cupru. substantiv masculinsulfatez