sulf definitie

SULF s. n. Metaloid de culoare gălbuie, cu miros neplăcut, care se găsește în natură în stare nativă sau în combinații, întrebuințat mai ales în tehnică și în medicină; pucioasă. ◊ Floare de sulf = sulf sub formă de pulbere fină. – Din lat. sulphur. substantiv neutrusulf

SULF s.n. Metaloid de culoare galbenă-deschisă, cu miros neplăcut, foarte răspândit în natură; (pop.) pucioasă. [Cf. lat. sulfur, fr. soufre]. substantiv neutrusulf

SULF1 s. n. metaloid galben-deschis, cu miros neplăcut: pucioasă. (< fr. sulf) substantiv neutrusulf

SULF2(O)- elem. „sulf”. (< fr. sulf/o/-, cf. lat. sulfur) substantiv neutrusulf

sulf s. n. – Pucioasă. Lat. sulphur, it. zolfo (sec. XIX), v. sulfină. Der. din vocabularul chimiei, din fr. sulfat, sulfură etc. substantiv neutrusulf

sulf s. n.; simb. S substantiv neutrusulf

sulf n. numele științific al pucioasei. substantiv neutrusulf

*sulf n. fără pl. (it solfo și zolfo, d. lat. sulpur și sulphur, id.). Chim. Pucioasă, un corp simplu bivalent galben care se găsește mult în natură cristalizabil orĭ amorf, maĭ ales în Italia, Sicilia și insulele măriĭ Mediterane și tot așa în județu Prahova. Frecat orĭ încălzit în aer, devine fosforescent pe la 200° și arde la 250 c’o flacără albastră. Are o greutate atomică de 31,98 și o densitate de 1,95 și 2,07. Se întrebuințează la facerea prafuluĭ exploziv, a chibriturilor, la fixarea feruluĭ în peatră ș. a. substantiv neutrusulf

SULF s. n. Metaloid de culoare gălbuie, cu miros neplăcut, care se găsește în natură în stare nativă sau în combinații, folosit mai ales în tehnică și în medicină; pucioasă. Floare de sulf= sulf sub formă de pulbere fină. – Din lat. sulphur. substantiv neutrusulf

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisulf

sulf  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sulf sulful
plural
genitiv-dativ singular sulf sulfului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z