sulă definitie

SÚLĂ, sule, s. f. 1. Unealtă (folosită de cizmari și de cojocari) formată dintr-un ac lung și gros de oțel, drept sau curb, fixat într-un mâner, cu care se găurește pielea, talpa etc. spre a putea petrece acul sau ața prin ele. 2. (Reg.) Pește mic cu corpul foarte subțire și alungit (Syngnatus nigrolineatus).Lat. subula. substantiv feminin sulă

súlă (-le), s. f.1. Dorn, priboi. – 2. (Înv.) Lance. – 3. Organ genital masculin. – Mr., megl. sulă, istr. sule. Lat. sūbŭla (Cipariu, Gram., 95; Cihac, I, 265; Pușcariu 1689; REW 8403), cf. logud. sula, it. suggia, friul. suble, gal. solla, ngr. σοῦβλα „vătrai”; în celelalte cazuri ar urma să ne referim la lat. subella (REW 8356). Sensul 3 este un eufemism, în loc de pulă. Der. sulac, s. n. (Arg., penis; organ genital al calului); sulhac (var. suhac, suvac), s. m. (dorn; vargă), în Trans. și Mold., contaminat cu rut. suvac „par” (Candrea; după Philippide, Principii, 149, suvac ar fi ngr. σουβλάϰι „vătrai”); sulac (var. sulă, suloi, sulinar), s. m. (varietate de crap, Cyprinus carpio hungaricus), probabil datorită formei sale lunguiețe (după Candrea în legătură cu rut. sulá „șalău”, sb. sulac „grindel”); sular, s. m. (pește, Aspro streber), cf. celălalt nume al său fusar; sulhar (var. sulhariu), s. m. (Trans., Mold., băț, buștean); sulastru, s. m. (grindel, Lota vulgaris); sulatic (var. suletic), adj. (subțire, lunguieț); sulea, s. m. (nimeni); sulednic, adj. (ascuțit, se zice despre o varietate de crap); suleget (var. suleged, suleagăn), adj. (înv., zvelt, delicat), a cărui der. este puțin clară (der. din lat. *sublicĭdus, de la sublicĭus „de băț” propus de Pușcariu, ZRPh., XXVIII, 618, Pușcariu 1690, Tiktin este improbabilă, cf. REW 8376), probabil de la suletic, sulednic, prin intermediul unei forme *sulejnic și prin asociație cu deget; suli, vb. (a coase prost, a însăila). substantiv feminin sulă

súlă s. f., g.-d. art. súlei; pl. súle substantiv feminin sulă

sulă f. 1. ac lung și gros de care se servesc cismarii; a pune cuiva sula în coaste, a-l sili de a face ceva; 2. Zool. pietrar (după conformațiunea-i). [Lat. SUBULA]. substantiv feminin sulă

súlă f., pl. e (lat. sûbŭla, sulă, d. súere, a coase [că sula a fost primu ac]. Din súbula s’a făcut subla, *suulă, sulă; it. subbia, sard. sula. V. cos și suvac. Cp. cu sul, staul, fiulă, creĭer, cĭur, lăuruscă). Ac gros cu care se împunge (hîrtia, pelea) și apoĭ se bagă sfoara și se coase. Fig. A pune cuĭva sula (saŭ sulița) în coastă, a-l sili să facă ceva amenințîndu-l. Un fel de crap supțiratic (cyprinus hungáricus). Un fel de peștișor numit și pitrar. V. petrar. substantiv feminin sulă

SÚLĂ, sule, s. f. 1. Unealtă (folosită de cizmari și de cojocari) formată dintr-un ac lung și gros de oțel, drept sau curb, fixat într-un mâner, cu care se găurește pielea, talpa etc. spre a putea petrece acul sau ața prin ele. 2. (Reg.) Pește mic cu corpul foarte subțire și alungit (Syngnatus nigrolineatus). – Lat. subula. substantiv feminin sulă

a pune (cuiva) sula în coaste expr. a exercita presiuni (asupra cuiva), a sili (pe cineva), a constrânge (pe cineva). substantiv feminin apune

petrár (est) și pĭetrár (vest) m. Zidar (Mold.). Lucrător pe pavaje. Un fel de peștișor numit și sulă, foarte asemenea cu fusaru (aspro zingel). Petrean. substantiv feminin petrar

a regula (pe cineva) cu sula îndoită expr. (vulg.) a agasa, a sâcâi, a tracasa. substantiv feminin aregula

pielea sulii / pulii expr. (obs.) nimic. substantiv feminin pieleasulii

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului sulă

sulă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular su sula
plural sule sulele
genitiv-dativ singular sule sulei
plural sule sulelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z