suiș definitie

SUÍȘ, suișuri, s. n. 1. Suire, urcare, suit (1). 2. Loc pieziș care urcă; urcuș, povârniș, pantă, coastă. ♦ Porțiune dintr-un drum care urcă. – Sui + suf. -iș. substantiv neutrusuiș

suíș s. n., pl. suíșuri substantiv neutrusuiș

suiș n. 1. loc ce merge urcând: greutățile suișului OD.; 2. clină: nebun cine se urcă pe al muntelui suiș. substantiv neutrusuiș

suíș n., pl. urĭ. Urcuș, loc pe unde te sui pe un deal, pe un munte: la suiș și scoborîș. Acțiunea de a te sui: începem suișu. substantiv neutrusuiș

SUÍȘ, suișuri, s. n. 1. Suire, urcare, suit (1). 2. Loc pieziș care urcă; urcuș; povârniș, pantă, coastă. ♦ Porțiune dintr-un drum care urcă. – Sui + suf. -iș. substantiv neutrusuiș