sugrumare definitie

credit rapid online ifn

sugrumáre (su-gru-) s. f., g.-d. art. sugrumắrii; pl. sugrumắri substantiv femininsugrumare

SUGRUMÁRE, sugrumări, s. f. Acțiunea de a (se) sugruma și rezultatul ei. – V. sugruma. substantiv femininsugrumare

credit rapid online ifn

sugrúm, a -á v. tr. (d. supt, sub- și grumaz, ca și su-guș). Gîtuĭ, strîng de gît. Fig. Înăduș, reprim: a sugruma o răscoală. – Și zugrum (est). verb tranzitivsugrum

sugrumá (a ~) (su-gru-) vb., ind. prez. 3 sugrúmă verb tranzitivsugruma

sugrumà v. 1. a strânge de gât; 2. fig. a năbuși: a sugruma o răscoală. verb tranzitivsugrumà

SUGRUMÁ, sugrúm, vb. I. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (pentru a-l omorî prin sufocare); a gâtui, a strangula. ♦ Fig. (Despre haine) A strânge prea tare corpul, împiedicând mișcările, respirația. 2. Tranz. Fig. A înăbuși, a sufoca. 3. Tranz. Fig. A înăbuși cu violență o acțiune, o manifestare; a reprima, a lichida. 4. Refl. (Despre ape, drumuri etc.) A se îngusta (brusc), a se gâtui. – Su(b) + gruma(z). Cf. sugușa. verb tranzitivsugruma

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisugrumare

sugrumare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sugrumare sugrumarea
plural sugrumări sugrumările
genitiv-dativ singular sugrumări sugrumării
plural sugrumări sugrumărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z