SUFLETÉSC, -EÁSCĂ, sufletești, adj. Al sufletului; care ține de suflet, privitor la suflet; p. ext. moral, spiritual. – Suflet + suf. -esc. adjectiv sufletesc
sufletésc (su-fle-) adj. m., f. sufleteáscă; pl. m. și f. sufletéști adjectiv sufletesc
sufletesc a. 1. ce ține de suflet: facultăți sufletești; 2. moral: om cu totul sufletesc PANN. adjectiv sufletesc
sufletésc, -eáscă adj. (d. suflet). De suflet, al sufletului: datorie sufletească, fiŭ sufletesc. V. psihic, moral, spiritual. adjectiv sufletesc
SUFLETÉSC, -EÁSCĂ, sufletești, adj. Al sufletului; care ține de suflet, privitor la suflet; p. ext. moral, spiritual. – Suflet + suf. -esc. adjectiv sufletesc
| sufletesc adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | sufletesc | sufletescul | sufletească | sufleteasca |
| plural | sufletești | sufleteștii | sufletești | sufleteștile | |
| genitiv-dativ | singular | sufletesc | sufletescului | sufletești | sufleteștii |
| plural | sufletești | sufleteștilor | sufletești | sufleteștilor | |