SUFÉCT, -Ă adj., s.m. (Ant.) (Consul) care înlocuia pe altul, defunct înainte de expirarea magistraturii sale. [< lat. suffectus, cf. lat. sufficere – a substitui]. adjectivsufect
SUFÉCT, -Ă adj., s. m. (magistrat roman, de obicei consul) care suplinea funcția respectivă ca urmare a părăsirii ei, din diferite motive, de către titular. (< lat. suffectus) adjectivsufect
sufect adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | sufect | sufectul | sufectă | sufecta |
plural | sufecți | sufecții | sufecte | sufectele | |
genitiv-dativ | singular | sufect | sufectului | sufecte | sufectei |
plural | sufecți | sufecților | sufecte | sufectelor |