sufect definitie

credit rapid online ifn

SUFÉCT, -Ă adj., s.m. (Ant.) (Consul) care înlocuia pe altul, defunct înainte de expirarea magistraturii sale. [< lat. suffectus, cf. lat. sufficere – a substitui]. adjectivsufect

SUFÉCT, -Ă adj., s. m. (magistrat roman, de obicei consul) care suplinea funcția respectivă ca urmare a părăsirii ei, din diferite motive, de către titular. (< lat. suffectus) adjectivsufect

credit rapid online ifn

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisufect

sufect  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sufect sufectul sufectă sufecta
plural sufecți sufecții sufecte sufectele
genitiv-dativ singular sufect sufectului sufecte sufectei
plural sufecți sufecților sufecte sufectelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z