sudoare definitie

sudoáre (-óri), s. f. – 1. Transpirație. – 2. Plantă (Pulmonaria officinalis). – Mr. (a)sudoare. Lat. sūdōrem (Pușcariu 1673; REW 8427), cf. vegl. sudaur, it. sudore, prov. suzor, fr. sueur, cat. suhor, sp. sudor, port. suor. – Cf. asuda. Uz general, mai puțin în Olt., Munt., Dobr. (ALR, I, 14). – Der. sudoros (var. înv. suduros), adj. (care transpiră mult). substantiv femininsudoare

sudoáre s. f., g.-d. art. sudórii; pl. sudóri substantiv femininsudoare

sudoare f. 1. lichid sărat ce iese prin porii pielii; 2. fig. muncă, osteneală; 3. nume de plante: sudoarea calului, Mold. dărmotin; sudoarea laptelui, captalan. [Lat. SUDOREM]. substantiv femininsudoare

sudoáre f, pl. orĭ (lat. sûdor, it. sudore, pv. suzor, fr. sueur, cat. suhor, sp. sudor, pg. suor. V. sud, asud). Un fel de apă care ĭese pin pele cînd țĭ-e cald (de ex., cînd munceștĭ). Fig. Muncă grea: am reușit cu multă sudoare, a trăĭ din sudoarea altuĭa, a-țĭ cîștiga pinea intru sudoarea frunțiĭ tăle (Ev.). Sudoarea caluluĭ, dîrmotin. V. nădușeală. substantiv femininsudoare

SUDOÁRE, sudori, s. f. Secreție a glandelor sudoripare prin care se elimină o parte a substanțelor rezultate din metabolismul organismului; transpirație, nădușeală. ♦ Expr. Sudorile morții sau sudori de moarte = sudoare care acoperă corpul omului înaintea morții; p. ext. transpirație provocată de o emoție, de o spaimă sau de o oboseală foarte mare. ♦ Fig. Muncă, osteneală, trudă; chin. – Lat. sudor, -oris. substantiv femininsudoare

a-l trece toate apele / toate sudorile expr. v. a-l trece nădușelile (1, 2). substantiv femininaltrecetoateapele

a trăi din sudoarea frunții expr. a-și câștiga existența prin muncă. substantiv femininatrăidinsudoareafrunții