sudalmă definitie

sudálmă s. f., pl. sudălmi (sudalme) substantiv femininsudalmă

sudálmă, sudălmi, s.f. – Înjurătură, ofensă, ocară. – Din magh. szidalom (Cihac, Galdi cf. DER). substantiv femininsudalmă

sudálmă (pop.) s. f., g.-d. art. sudắlmii; pl. sudắlmi substantiv femininsudalmă

sudálmă f., pl. e și ălmĭ (ung. szidalom. Cp. cu valma). Mold. Trans. Suduĭală, înjurătură. substantiv femininsudalmă

SUDÁLMĂ, sudălmi, s. f. (Pop.) Înjurătură, ocară. – Din magh. szidalom (influențat, probabil, de sudui). substantiv femininsudalmă

sudálmă (-ắlmi), s. f. – Injurie, înjurătură, ofensă, ocară. Mag. szidalom (Cihac, II, 527; Gáldi, Dict., 97). La aceeași familie aparține sudui, vb. (a înjura, a ocărî), din mag. szidni. – Der. suduitor, adj. (care suduie); suduitură, s. f. (injurie, ofensă). substantiv femininsudalmă

sudalmă f. înjurătură: zadarnicele-i sudălmi OD. [Ung. SZIDALOM]. substantiv femininsudalmă

SUDÁLMĂ, sudălmi, s. f. (Pop.) înjurătură, ocară. – Din magh. szidalom (influențat, probabil de sudui). substantiv femininsudalmă