SUD s.n. 1. Unul dintre cele patru puncte cardinale principale, care se află în partea opusă nordului; miazăzi. 2. Parte a globului, a unui continent etc. așezată spre sud (1). [< fr. sud, cf. germ. Süden]. substantiv neutrusud
SUD s. n. 1. punct cardinal opus nordului; miazăzi. 2. regiune de la sud (1). (< fr. sud) substantiv neutrusud
sud s. m. – Departament, provincie. Sb. sud (Tiktin). Sec. XVII-XIX, înv., termen administrativ. substantiv neutrusud
SUD2, suduri, s. n. (Înv.) Judecată. – Sb. sud. substantiv neutrusud
sud (punct cardinal) s. n.; abr. S substantiv neutrusud
*Sud (zonă geografică) s. propriu n. substantiv neutrusud
sud n. punctul orizontului opus nordului. substantiv neutrusud
1) sud n, pl. urĭ (răd. sud din sudoare, ca dor din duroare. V. asud 1). – Ban. Osteneală, muncă. substantiv neutrusud
2) sud n., pl. inuzitat urĭ (sîrb. sud, vsl. sondŭ. V. sudesc, osîndesc). L. V. Județ, district. Ban. P. P. Judecată. substantiv neutrusud
3) sud n. (fr. sud, de orig. germanică saŭ scandinavă: anglo-sax. sud, vscand. sudr, germ. süden). Mează-zĭ, din cele patru puncte cardinale, acela care e opus norduluĭ. Parte situată în această direcțiune: sudu Africiĭ. Țărĭ saŭ oamenĭ din această parte: Sudu a năvălit rar în Nord. substantiv neutrusud
sud-est n. direcțiune situată între S. și E. substantiv neutrusudest
sud-est n. Loc orĭ direcțiune între sud și est. substantiv neutrusudest
sud-vest n.direcțiune situată între S. și V. substantiv neutrusudvest
*sud-vest n. Loc orĭ direcțiune între sud și vest. substantiv neutrusudvest
SUD-EST s. n. 1. Punct cardinal secundar, situat în direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile sud și est. 2. Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată între sud și est. – Din fr. sud-est. substantiv neutrusud-est
sud-ést s. n.; abr. S-E substantiv neutrusud-est
!Pólul Sud s. propriu m. substantiv neutrupolulsud
SUD-VEST s. n. 1. Punct cardinal secundar, situat în direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile sud și vest. 2. Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată între sud și vest. – Din fr. sud-ouest, germ. Südwest. substantiv neutrusud-vest
sud-vest s. n.; abr. S-V substantiv neutrusud-vest
SUD-ÉSTIC, -Ă, sud-estici, -ce, adj. De la sud-est, dinspre sau spre sud-est. – Sud-est + suf. -ic. substantiv neutrusud-estic
sud-éstic adj. m., pl. sud-éstici; f. sud-éstică, pl. sud-éstice substantiv neutrusud-estic
SUD-VÉSTIC, -Ă, sud-vestici, -ce, adj. De la sud-vest, dinspre sau spre sud- vest. – Sud-vest + suf. -ic. substantiv neutrusud-vestic
sud-véstic adj. m., pl. sud-véstici; f. sud-véstică, pl. sud-véstice substantiv neutrusud-vestic
SUD-AFRICÁN, -Ă, sud-africani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo; spec. persoană care face parte din populația Republicii Africa de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Africii de Sud, Republicii Africa de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africa de Sud ori la sud-africani. – Din fr. sud-africain. substantiv neutrusud-african
SUD-COREEÁN, -Ă, sud-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Coreea de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Coreea de Sud sau sud-coreenilor (1), referitor la Coreea de Sud ori la sud-coreeni. [Pr.: -re-ean] – Din fr. sud-coreean. substantiv neutrusud-coreean
sud-africán (-a-fri-) adj. m., s. m., pl. sud-africáni; adj. f., s. f. sud-africánă, pl. sud-africáne substantiv neutrusud-african
sud-coreeán adj. m., s. m., pl. sud-coreéni; adj. f., s. f. sud-coreeánă, pl. sud-coreéne substantiv neutrusud-coreean
sud-americán adj. m., s. m., pl. sud-americáni; adj. f., s. f. sud-americánă, pl. sud-americáne substantiv neutrusud-american
sud-dunăreán adj. m., pl. sud-dunăréni; f. sud-dunăreánă, pl. sud-dunăréne substantiv neutrusud-dunărean
SUD-AMERICÁN, -Ă, sud-americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile țărilor din America de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Americii de Sud sau sud-americanilor (1), referitor la America de Sud ori la sud-americani. – Din fr. sud-américan. substantiv neutrusud-american
SUD-AFRICÁNCĂ, sud-africance, s. f. Femeie care face parte din una dintre populațiile indigene ale Africii de Sud sau este originară de acolo. – Sud-african + suf. -că. substantiv neutrusud-africancă
SUD-COREEÁNCĂ, sud-coreence, s. f. Femeie care face parte din populația Coreii de Sud sau este originară de acolo. – Sud-coreean + suf. -că. substantiv neutrusud-coreeancă
*sud-africáncă (-a-fri-) s. f., g.-d. art. sud-africáncei; pl. sud-africánce substantiv neutrusud-africancă
*sud-coreeáncă s. f., g.-d. art. sud-coreéncei; pl. sud-coreénce substantiv neutrusud-coreeancă
sud-vietnaméz (-vi-et-) adj. m., s. m., pl. sud-vietnamézi; adj. f., s. f. sud-vietnaméză, pl. sud-vietnaméze substantiv neutrusud-vietnamez
SUD-AMERICÁNCĂ, sud-americance, s. f. Femeie care face parte din una dintre populațiile țărilor din America de Sud sau este originară de acolo. – Sud-american + suf. -că. substantiv neutrusud-americancă
*sud-americáncă s. f., g.-d. art. sud-americáncei; pl. sud-americánce substantiv neutrusud-americancă
SUD s. n. 1. Punct cardinal opus nordului, aflat în direcția în care se îndreaptă Soarele la amiază în emisfera nordică; miazăzi, amiază. ◊ Loc adj. De sud = sudic. 2. Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc., așezată spre sud (1). ♦ Popoare, populații care locuiesc în sud (2). – Din fr. sud. temporarsud
*sud-vest n. Loc orĭ direcțiune între sud și vest. temporarsudvest
SUD-DUNĂREÁN, -Ă, sud-dunăreni, -e, adj. Din sudul Dunării. – Sud + dunărean. temporarsud-dunărean
| sud substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | sud | — |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |