sucitor definitie

credit rapid online ifn

SUCITÓR, sucitoare, s. n. 1. Sul neted de lemn, cu care se întinde și se subțiază foaia de aluat pentru plăcintă, tăiței, etc.; vergea. 2. Dispozitiv de lemn sau de metal la ferăstrău, la războiul de țesut etc., care, prin învârtire, slăbește sau strânge o legătură. – Suci + suf. -tor. substantiv neutrusucitor

sucitór, sucitoare, s.n. – Sul neted de lemn cu care se întinde și se subțiază foaia de aluat; răzvalcă: „De-ai nouă sucitoare, / Nouă tocănoauă” (Papahagi 1925: 297). – Din suci (< sl. sukati). substantiv neutrusucitor

credit rapid online ifn

sucitór (reg.) s. n., pl. sucitoáre substantiv neutrusucitor

sucitór n., pl. oáre (d. sucesc). Un băț rătund care se rostogolește pe un bot de cocă ca să-ĭ dea forma uneĭ foĭ. substantiv neutrusucitor

SUCITÓR, sucitoare, s. n. 1. Sul neted de lemn, cu care se întinde și se subțiază foaia de aluat pentru plăcintă, tăiței etc.; vergea. 2. Dispozitiv de lemn sau de metal la fierăstrău, la războiul de țesut etc., care, prin învârtire, slăbește sau strânge o legătură. – Suci + suf. -tor. substantiv neutrusucitor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisucitor

sucitor  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sucitor sucitorul
plural sucitoare sucitoarele
genitiv-dativ singular sucitor sucitorului
plural sucitoare sucitoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z