succes definitie

SUCCÉS s. n. reușită, izbândă; rezultat bun. ♦ cu succes = cu rezultate bune. ◊ primire favorabilă făcută de public unei opere literare, unui spectacol etc. (< fr. succés, lat. successus) substantiv neutrusucces

SUCCÉS s.n. Reușită, izbândă; rezultat bun. ♦ Cu succes = cu rezultate bune, foarte bine. ♦ Primire favorabilă făcută de public unei opere literare, unui spectacol etc. [Pl. -se, -suri. / < fr. succès, it. successo, lat. successus]. substantiv neutrusucces

succés s. n., pl. succése substantiv neutrusucces

succes n. sfârșit fericit, izbândă. substantiv neutrusucces

*succés n., pl. e (lat. suc-cessus, V. ac-ces). Rezultat fericit, noroc, reușită: a avea succes în afacerĭ, în politică, la alegerĭ, la războĭ; a lucra cu succes. substantiv neutrusucces

SUCCÉS, succese, s. n. Rezultat favorabil, pozitiv (al unei acțiuni); reușită, izbândă. ◊ Expr. A dori sau a ura (cuiva) succes = a-i dori (cuiva) noroc într-o întreprindere. ♦ Primire bună, favorabilă, cu răsunet, pe care o face publicul unei opere literare, unui spectacol etc. – Din fr. succes, lat. successus. substantiv neutrusucces